piscină sf [At: BARCIANU / Pl: ~ne / E: fr piscine, lat piscina] 1 Bazin cu apă amenajat pentru creșterea unor specii de pești, în scop decorativ, într-o grădină, într-un parc etc., sau în scop productiv, într-o întreprindere. 2 Bazin de înot. 3 (Pex) Complex sportiv în care se află un bazin de înot.

PISCINĂ, piscine, s. f. 1. Bazin cu pești într-o grădină, într-un parc etc. Jefuitorul moșnenilor și-a construit un castel și și-a amenajat un parc de vînătoare cu urși și o piscină. BOGZA, A. Î. 603. 2. Bazin amenajat pentru înot. Împrejurul unui lac minuscul ca o piscină, ibiși cu piciorul de mărgean... se privesc în oglinda apelor. ANGHEL, PR. 113.

PISCINĂ s.f. 1. Heleșteu în care se cresc și se înmulțesc peștii. 2. Bazin de înot, acoperit sau în aer liber. [< fr. piscine, cf. lat. piscina].

PISCINĂ s. f. 1. heleșteu în care se cresc pești. 2. bazin de înot. (< fr. piscine)

PISCINĂ ~e f. 1) Bazin într-un parc sau într-o grădină, în care cresc pești. 2) Bazin de înot. [G.-D. piscinei] /<fr. piscine

piscină f. 1. heleșteu de pești; 2. basin cu apă pentru înnotat.

piscínă f., pl. e și ĭ (lat. picina). Basin de crescut peștĭ saŭ de înotat.

piscină s. f., g.-d. art. piscinei; pl. piscine

piscină s. f., g.-d. art. piscinei; pl. piscine

piscină s. f., g.-d. art. piscinei; pl. piscine

piscină (pr. sci)

a duce copiii la piscină expr. (adol.) a se masturba.