5 definiții pentru pipăit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPĂÍT2, -Ă, pipăiți, -te, adj. (Astăzi rar) Palpabil; evident; concret, material. – V. pipăi.

PIPĂÍT2, -Ă, pipăiți, -te, adj. (Astăzi rar) Palpabil; evident; concret, material. – V. pipăi.

pipăit2, ~ă [At: ST. LEX. 161 r1/19 / Pl: ~iți, ~e / E: pipăi1] 1 a (Înv) Concret. 2 a (Înv; îs) Întuneric ~ Întuneric de nepătruns. 3 sn (Îlav) Pe ~e Atingând cu mâna un obiect. 4 sn (Îal) Mergând cu nesiguranță, fără să vadă bine.

PIPĂÍT2, -Ă, pipăiți, -te, adj. Care cade sau poate cădea sub simțul pipăitului; pipăibil, palpabil. Din visul meu de-o noapte, un zgomot m-a trezit. Eram tot om, tot formă, tot lucru pipăit. MACEDONSKI, O. I 53. El se teme... să se despartă de bănișorii lui siguri, pipăiți. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Viu, concret. Toate uneltele și podoabele de fier, de bronz, de lut, de os sau de cărămidă arsă, dezgropate pe alocuri din mucezeala pămîntului, vorbeau cu alte mărturii pipăite despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41. ◊ (Rar, adverbial) [în lucrare] se întrupează, pipăit, pentru o viață mai durabilă decît chiar a neamului său întreg, gîndiri și simțiri de veacuri ale acestuia. CARAGIALE, O. VI 244.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIPĂÍT adj. v. concret, fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil.

pipăit adj. v. CONCRET. FIZIC. MATERIAL. PALPABIL. PERCEPTIBIL. PIPĂIBIL. SESIZABIL.

Intrare: pipăit (adj.)
pipăit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipăit
  • pipăitul
  • pipăitu‑
  • pipăi
  • pipăita
plural
  • pipăiți
  • pipăiții
  • pipăite
  • pipăitele
genitiv-dativ singular
  • pipăit
  • pipăitului
  • pipăite
  • pipăitei
plural
  • pipăiți
  • pipăiților
  • pipăite
  • pipăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pipăit (adj.)

  • 1. (Astăzi rar) Care cade sau poate cădea sub simțul pipăitului.
    exemple
    • Din visul meu de-o noapte, un zgomot m-a trezit. Eram tot om, tot formă, tot lucru pipăit. MACEDONSKI, O. I 53.
      surse: DLRLC
    • El se teme... să se despartă de bănișorii lui siguri, pipăiți. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Toate uneltele și podoabele de fier, de bronz, de lut, de os sau de cărămidă arsă, dezgropate pe alocuri din mucezeala pămîntului, vorbeau cu alte mărturii pipăite despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41.
        surse: DLRLC
      • rar (și) adverbial [În lucrare] se întrupează, pipăit, pentru o viață mai durabilă decît chiar a neamului său întreg, gîndiri și simțiri de veacuri ale acestuia. CARAGIALE, O. VI 244.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi pipăi
    surse: DEX '09 DEX '98