11 definiții pentru pinacotecă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PINACOTÉCĂ, pinacoteci, s. f. Colecție mare de tablouri; muzeu în care se expune și se păstrează o asemenea colecție. – Din fr. pinacothèque, germ. Pinakothek.

PINACOTÉCĂ, pinacoteci, s. f. Colecție mare de tablouri; muzeu în care se expune și se păstrează o asemenea colecție. – Din fr. pinacothèque, germ. Pinakothek.

pinacote sf [At: RUS, I. I, 311/27 / Pl: ~eci, (rar) ~ece / E: fr pinacothèque, ger Pinakothek] 1 Colecție mare de tablouri. 2 Muzeu de pictură.

PINACOTÉCĂ, pinacoteci, s. f. Colecție mare de tablouri; clădire în care sînt păstrate și expuse asemenea colecții; muzeu, galerie. – Pl. și: pinacotece (ODOBESCU, S. III 145).

PINACOTÉCĂ s.f. Mare colecție de tablouri și de obiecte de artă; clădire unde se păstrează și se expune o astfel de colecție. [Pl. -ci, -ce. / cf. fr. pinacothèque, lat. pinacotheca, gr. pinakotheke < pinax – tablou, theke – depozit].

PINACOTÉCĂ s. f. mare colecție de tablouri; muzeu de pictură. (< fr. pinacothèque, lat. pinacotheca, germ. Pinakotheck)

PINACOTÉCĂ ~ci f. 1) Colecție mare de opere pictate. 2) Muzeu în care se expune și se păstrează o asemenea colecție. /<fr. pinacotheque

pinacotecă f. muzeu de pictură, galerie de tablouri.

*pinacotécă f., pl. e și ĭ (vgr. pinakothéke, d. pinax, pinakos, tabloŭ, și théke, cutie, teacă. V. teacă). Casă în care se păstrează tablourile pictorilor celebri: pinacoteca din München.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pinacotécă s. f., g.-d. art. pinacotécii; pl. pinacotéci

pinacotécă s. f., g.-d. art. pinacotécii; pl. pinacotéci


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PINACO- „disc, tablou”. ◊ gr. pinax, akos „disc, farfurie” > fr. pinaco-, engl. id., germ. pinako- > rom. pinaco-.~ceras (v. -ceras), s. m., amonit din triasicul superior, cu cochilie în formă de disc; ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., În formă de disc. 2. s. m., Formă cristalografică deschisă, constituită din două fețe simetrice în raport cu un centru de simetrie; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu în care se păstrează și se expune o mare colecție de tablouri și de obiecte de artă.

Intrare: pinacotecă
pinacotecă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pinacote
  • pinacoteca
plural
  • pinacoteci
  • pinacotecile
genitiv-dativ singular
  • pinacoteci
  • pinacotecii
plural
  • pinacoteci
  • pinacotecilor
vocativ singular
plural
pinacotecă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pinacote
  • pinacoteca
plural
  • pinacotece
  • pinacotecele
genitiv-dativ singular
  • pinacotece
  • pinacotecei
plural
  • pinacotece
  • pinacotecelor
vocativ singular
plural

pinacotecă

  • 1. Colecție mare de tablouri; muzeu în care se expune și se păstrează o asemenea colecție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: galerie muzeu

etimologie: