PIELĂRIE¹, (1) pielării, s. f. 1. Atelier unde se prelucrează sau se vând piei sau obiecte confecționate din piele. 2. Meseria pielarului; comerț cu obiecte de piele. – Pielar + suf. -ie.

pielărie² sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: pielar + -ie] 1 Meșteșug de prelucrare a pieilor. 2 Comerț cu obiecte din piele. 3-4 (Atelier sau) magazin unde (se prelucrează sau) se vând piei ori articole din piele Si: cojocărie, curelărie, marochinărie, tăbăcărie. corectat(ă)

PIELĂRIE¹, (1) pielării, s. f. 1. Atelier unde se prelucrează sau se vând piei sau obiecte confecționate din piele. 2. Meșteșug de prelucrare a pieilor; comerț cu obiecte de piele. – Pielar + suf. -ie.

PIELĂRIE, pielării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Mulțime de piei; p. ext. obiecte confecționate din piele. V. curelărie. Îi conduse printr-o sală cu hamuri noi, atimate în perete, zurgălăi și zăbăli nichelate, cu miros de magazin de pielărie. C. PETRESCU, Î. II 104. Productele manufacturate erau numeroase: pielăriile, cojocăriile și curelăriile. ODOBESCU, S. I 480. 2. Atelier unde se tăbăcesc pieile; tăbăcărie. ♦ Prăvălie unde se vînd piei lucrate. – V. marochinărie.

PIELĂRIE ~i f. 1) Atelier unde se prelucrează pieile. 2) înv. Magazin (sau raion într-un magazin) de mărfuri confecționate din piele. 3) la sg. (cu sens colectiv) Mulțime de mărfuri confecționate din piele. [G.-D. pielăriei] /pielar + suf. ~ărie

pielărie f. 1. negoț cu piei; 2. prăvălie de piei.

pelăríe (est) și pĭelăríe (vest) f. (d. pelar, pĭelar). Meseria de a lucra peĭ. Comerciu de peĭ. Prăvălia în care se vînd peĭ.

pĭelár, pĭelăríe, pĭéle, pĭelésc, pĭéliță, V. pel-.

pielărie s. f., g.-d. art. pielăriei; (ateliere, obiecte) pl. pielării, art. pielăriile (desp. -ri-i-)

pielărie s. f., g.-d. art. pielăriei; (ateliere, obiecte) pl. pielării, art. pielăriile

pielărie s. f., g.-d. art. pielăriei; (ateliere, obiecte) pl. pielării, art. pielăriile