12 definiții pentru pidosnic (bot.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIDOSNIC, -Ă, pidosnici, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.) Care este ieșit din comun, contrar așteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit, care face totul pe dos. II. S. m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii și cu flori galbene (Cerinthe minor și glabra).Pe dos + suf. -nic.

PIDOSNIC, -Ă, pidosnici, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.) Care este ieșit din comun, contrar așteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit, care face totul pe dos. II. S. m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii și cu flori galbene (Cerinthe minor și glabra).Pe dos + suf. -nic.

pidosnic, ~ă [At: CREANGĂ, P. 116 / Pl: ~ici, ~ice / E: pe dos + -nic] 1 a (Pop; d. oameni sau acțiunile lor, d. obiecte, fenomene etc.) Care este ieșit din comun, contrar așteptărilor, în sens rău. 2 a (D. oameni) Care se comportă în mod neobișnuit Si: aiurit, ciudat, excentric, sucit, zăpăcit. 3-4 sn (Bot; reg) Cerițică (1-2) (Cerinthe minor și glabra). 5 sm (Bot; reg) Zmeoaică (Laserpitium latifolium). 6 (Bot; reg) Odagaci (Saponaria officinalis).

PIDOSNIC1 s. n. Plantă erbacee, cu frunza lucioase, verzi-albăstrii, cu flori galbene; crește în locuri însorite, pe marginea drumurilor etc. (Cerinthe minor); somnoroasă.

PIDOSNIC2 ~ci m. Plantă erbacee cu tulpină erectă, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albăstrie dispuse pe tot lungul tulpinii și cu flori mărunte galbene, care crește pe marginea drumurilor; somnoroasă; cerițică. /pe dos + suf. ~nic

pidosnic a. Mold. ciudat, pe dos (fig.): am văzut’o că este pidosnică CR. ║ n. Bot. somnoroasă (după forma tulpinei, acoperită cu peri deandoasele).

pidósnic, -ă adj. (d. pi dos, mold. îld. pe dos). Mold. Sucit, cĭudat, excentric: om pidosnic, lucrurĭ pidosnice. (Sadov. VR. 3, 1911, 347). S. f. O plantă boraginee numită și somnoroasă (cerinthe minor).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pidosnic adj. m., s. m., pl. pidosnici; f. sg. pidosnică, pl. pidosnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIDOSNIC s. (BOT.; Cerinthe minor și glabra) (reg.) cerițică, somnoroasă.

PIDOSNIC s. (BOT.; Cerinthe minor și glabra) (reg.) cerițică, somnoroasă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CERINTHE L., CERINTE, PIDOSNIC, fam. Boraginaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, cca 8 specii, erbacee, anuale, bienale sau perene, glabre sau aspre, punctate de multe ori cu un verde-albastru. Flori albe, deseori cu pete purpurii, așezate în ciorchine sau umbele terminale. Frunze alterne, cele superioare alungit-cordiforme, cele inferioare obovate, verzi-albăstrui. Fructe, 2 nucule cu cîte 2 semințe.

Intrare: pidosnic (bot.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pidosnic
  • pidosnicul
  • pidosnicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pidosnic
  • pidosnicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pidosnicsubstantiv masculin

  • 1. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii și cu flori galbene (Cerinthe minor și glabra). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Pe dos + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.