pichirisi¹ vi [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~sesc / E: pichiri¹ + -isi] 1 (Reg) A chema puii la mâncare. 2 (Mun) A vorbi repede, neînțeles, cu cuvinte necunoscute ascultătorilor. 3 A pălăvrăgi.

PICHIRISI, pichirisesc, vb. IV. Refl. (învechit) A te supăra, a se simți atins, înțepat cu o vorbă. Slujitorul [către țigancă:] De!... te-ai pichirisit? ALECSANDRI, T. 392.

PICHIRISI, pichirisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra; a se simți atins sau înțepat cu o vorbă. – Comp. fr. [se] piquer.

pichirisì v. a se simți atins, a se formaliza: baragladină, te-ai pichirisit? AL. [Tras din pică, ură, printrun intermediar grec modern].

pichirisésc (mă) v. refl. (fr. se piquer și suf. grecesc -irisesc). Est. Iron. Rar. Mă formalizez, mă simt ofensat.

PICHIRISI vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

pichirisi vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

pichirisi (pichirisesc, pichirisit), vb. refl. – A se simți jignit, a se supăra. – Var. picarisi. Ngr. πικρίζω, aorist ἐπίκρισα (Graur, BL, IV, 108; Gáldi 227); în var. este evidentă încrucișarea cu fr. se piquer.

pică, pichirisi Conform sistemului, pică „necaz” e explicat prin fr. pigue: DU, CADE, la care de astă dată se alătură și TDR și SCriban. Dar în franțuzește pique înseamnă „ceartă superficială” și este puțin folosit, iar în românește are și valoarea de „ură” și nu face impresia unui element prea recent (vezi expresiile ca a purta pică, a avea pică etc.). Ciorănescu pornește tot de la fr. pigue, dar admite un intermediar grecesc, πίϰα. Într-adevăr, în grecește există acest cuvînt e de origine italiană: picca), cu același înțeles ca în românește, deci de aici vine pică la noi. Cu această ocazie să-mi fie îngăduit să mă refer și la verbul a se pichirisi „a se simți jignit”, pe care în BL, IV, p. 103, l-am explicat prin gr. πιϰρίζω „a amărî”, destul de diferit ca sens. Punctul de plecare just gr. πιϰάρω (din it. piccare), aor. ἐπιϰάρισα, este dat de DLR (deși, în mod curios, pentru pică, din aceeași familie, același dicționar pornește de la germ. Pike !). Forma așteptată în românește este picarisi, care, dealtfel, este atestată; pichirisi se explică, desigur, prin asimilare. În orice caz, această ipoteză mi se pare mai verosimilă decît cea propusă de Scriban: fr. piguer cu sufixul -irisi.

pichirisi¹, pichirisesc, vb. IV refl. (înv.) a se simți atins, jignit; a se formaliza (de ceva), a se supăra (în urma unei jigniri); a se picarisi.

pichirisi², pichirisesc, vb. IV (reg.) 1. a chema puii la mâncare. 2. a vorbi repede, neînțeles, cu cuvinte necunoscute ascultătorilor.

pichirisi, pichirisesc v. r. a se supăra