14 definiții pentru pișicher (s.m.) peșcher peșecher


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIȘICHÉR, -Ă, pișicheri, -e, s. m. și f. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.

pișicher, ~ă a [At: POLIZU / V: (înv) peșc~, peșecher / Pl: ~i, ~e / E: tc pișekâr] (Fam) 1-2 smf, a (Om) șiret, care încearcă să înșele pe alții, care umblă după profituri, care trăiește din șiretlicuri. 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează pe omul șmecher Si: șmecher, șmecheresc. 4 a (Rar) Care cere abilitate, iscusință pentru a fi realizat Si: ingenios.

PIȘICHÉR, pișicheri, s. m. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.

PIȘICHÉR, pișicheri, s. m. Om șiret, priceput la șmecherii, la învîrteli; șarlatan, sforar. Unii îl făceau pișicher, papugiu. DELAVRANCEA, S. 24. Mare pișicher! Strajnic prefect ar fi ăsta! CARAGIALE, O. I 133. ◊ (Adjectival) Dar un turc, mai pișicher, Se oprea cam lîngă el Și. din gură mi-i vorbea, Și cu bani mi-l ispitea. TEODORESCU, P. P. 575.

PIȘICHÉR ~i m. Persoană șireată, pricepută la șmecherii; șmecher. /<turc. pișekâr

pișicher a. și m. șiret: dalei, puiu de pișicher! POP. [Turc. PIŠEKIAR, dibaciu (lit. care practică un meșteșug)].

pișichér m. (turc. pers. pișekiar, meseriaș, maestru la jocu cu aruncarea cupelor, d. pișe, artă, și kiar, care face. V. becher). Fam. Șiret, șmecher, șarlatan. V. ischĭuzar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pișichér (fam.) adj. m., s. m., pl. pișichéri; adj. f., s. f. pișichéră, pl. pișichére

pișichér s. m., adj. m., pl. pișichéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIȘICHÉR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

pișicher s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pișicher, pișicheri s. m. om glumeț / poznaș

Intrare: pișicher (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișicher
  • pișicherul
  • pișicheru‑
plural
  • pișicheri
  • pișicherii
genitiv-dativ singular
  • pișicher
  • pișicherului
plural
  • pișicheri
  • pișicherilor
vocativ singular
  • pișicherule
  • pișichere
plural
  • pișicherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșcher
  • peșcherul
plural
  • peșcheri
  • peșcherii
genitiv-dativ singular
  • peșcher
  • peșcherului
plural
  • peșcheri
  • peșcherilor
vocativ singular
  • peșcherule
  • peșchere
plural
  • peșcherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșecher
  • peșecherul
plural
  • peșecheri
  • peșecherii
genitiv-dativ singular
  • peșecher
  • peșecherului
plural
  • peșecheri
  • peșecherilor
vocativ singular
  • peșecherule
  • peșechere
plural
  • peșecherilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pișicher, -ă pișicheră peșcher peșecheră peșcheră peșecher

etimologie: