7 definiții pentru pișcat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIȘCÁT2, -Ă, pișcați, -te, adj. Cu pișcături; ciupit2. – V. pișca.

PIȘCÁT2, -Ă, pișcați, -te, adj. Cu pișcături; ciupit2. – V. pișca.

pișcat2, ~ă a [At: MON. OF (1907), 7598 / Pl: ~ați, ~e / E: pișca] 1 (Rar; d. animale) Crestat la ureche într-un anumit fel pentru a putea fi recunoscut. 2 (Pop) Ciupit de vărsat. 3 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Ușor găurit de molii Si: ciupit. 4 (Pop; fam; îe) A fi ~ la limbă (sau la vorbă) A fi ușor beat.

pișcat1 sn[1] [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: ~uri / E: pișca] 1 Ciupire. 2-10 Pișcare (2, 4-11). 11 Execuție a unei bucăți muzicale la un instrument cu coarde, prin apucarea acestora cu degetele, ridicare puțin și eliberare pentru a vibra Si: pișcare (12), pizzicato. 12 (Reg; fig; îs) ~ul lunii (sau al luminii) sau ~ de lună Pișcarea (3) lunii. corectată

  1. În original, incorect tipărit: sm LauraGellner

pișcat a. fam. cam beat: pișcat la limbă. ║ n. acțiunea și rezultatul pișcării.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pișcát adj. m., pl. pișcáți; f. sg. pișcátă, pl. pișcáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIȘCAT adj. ciupit, înțepat. (Mînă ~.)

Intrare: pișcat (adj.)
pișcat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișcat
  • pișcatul
  • pișcatu‑
  • pișca
  • pișcata
plural
  • pișcați
  • pișcații
  • pișcate
  • pișcatele
genitiv-dativ singular
  • pișcat
  • pișcatului
  • pișcate
  • pișcatei
plural
  • pișcați
  • pișcaților
  • pișcate
  • pișcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pișcat (adj.)

etimologie:

  • vezi pișca
    surse: DEX '09