PETROL, (3) petroluri, s. n. 1. Rocă sedimentară lichidă, uleioasă, de culoare brună-negricioasă, mai rar gălbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formată dintr-un amestec natural de hidrocarburi și de alți compuși organici, care se extrage din pământ și care servește drept materie primă în industria chimică; țiței. ◊ Petrol sintetic = combustibil cu proprietăți asemănătoare cu cele ale țițeiului, obținut pe cale sintetică din cărbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare catalitică. 2. Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea în lămpi cu fitil pentru iluminat sau încălzit; gaz. 3. Sortiment de petrol (1). – Din fr. pétrole.

petrol sn [At: STAMATI, D. / V: patroloi, pătralion^[1], ~ralion^[2], ~rălău, ~rileu, ~rilion, ~riloi, ~riol, ~rion, ~rior, ~ei, ~eu, ~ion, ~oi, ~on, ~ruloi, pitriol / Pl: (rar) ~uri / E: fr pétrole, ger Petroleum, mg petroleum] 1 Rocă sedimentară lichidă uleioasă, de culoare brună-negricioasă, mai rar, gălbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, care se folosește ca materie primă în industria chimică sau drept combustibil Si: țiței. 2 (Îs) ~ sintetic Combustibil sintetic cu proprietăți asemănătoare cu ale țițeiului, obținut din cărbune, prin hidrogenare catalitică. 3 (Îs) ~ lampant Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea în lămpi cu fitil pentru iluminat sau încălzit, în unele motoare cu explozie etc. Si: gaz (9), (îrg) naft, (reg) gaiță.

PETROL s. n. 1. Rocă sedimentară lichidă, uleioasă, de culoare brună-negricioasă, mai rar gălbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formată dintr-un amestec natural de hidrocarburi și de alți compuși organici, care se extrage din pământ și care servește drept materie primă în industria chimică; țiței. ◊ Petrol sintetic = combustibil cu proprietăți asemănătoare cu cele ale țițeiului, obținut pe cale sintetică din cărbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare catalitică. 2. Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea în lămpi cu fitil pentru iluminat sau încălzit; gaz. – Din fr. pétrole.

PETROL s. n. Rocă lichidă formată dintr-un amestec natural de hidrocarburi solide, lichide și gazoase, precum și din alți compuși organici; se extrage din pămînt, unde formează zăcăminte, și se folosește ca materie primă chimică sau combustibil; țiței. Petrolul, cărbunele, gazul metan, metalele și alte bogății ale subsolului constituie o bază sigură pentru dezvoltarea industriei socialiste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Petrolul se scurgea cu o creastă subțire de flacără. DUMITRIU, N. 66. ◊ Petrol sintetic = combustibil obținut pe cale sintetică, de obicei din cărbune, prin hidrogenare catalitică și avînd proprietăți asemănătoare cu ale țițeiului. ♦ (Uneori determinat prin «lampant») Derivat al țițeiului, folosit la iluminat; (impropriu) gaz. El stătea acolo clipind din ochi și cu fața galbenă la lumina flăcării de petrol. DUMITRIU, N. 178. Trase un chibrit și aprinse o lampă mică cu petrol. CARAGIALE, O. I 290.

PETROL s.n. 1. Țiței. 2. Derivat al țițeiului, lichid, folosit mai ales pentru ars în lămpi (de iluminat); gaz. [Pl. -luri. / < fr. pétrole, cf. lat. petra – piatră, oleum – ulei].

PETROL I. s. n. rocă organogenă lichidă cu aspect uleios, dintr-un amestec natural de hidrocarburi și alți compuși organici. II. adj. inv. bleu ~ = nuanță de bleu către gri-verde. (< fr. pétrole)

PETROL n. Hidrocarbură lichidă, uleioasă, de culoare închisă, formată dintr-un amestec natural de compuși organici, întrebuințată drept combustibil și ca materie primă în industria chimică; țiței. /<fr. pétrole

petrol n. uleiu mineral procurat de izvoare naturale și care servă la luminat sau la încălzitul mașinelor; petrol rafinat, gaz preparat din păcură.

*petról și -óliŭ și (fals) -oléŭ n., pl. urĭ (mlat. petroleum, d. petra, peatră, și óleum, uleĭ; vgr. petrélaion, d. pétra, peatră și élaion, uleĭ; it. petrólio, fr. pétrole). Uleĭ mineral care servește la luminat. – Petrolu provine din amestecu maĭ multor idrocarburĭ și se află în pămînt în Caucazia, Pensilvania (Statele Unite), România și aĭurea. El se scoate făcînd puțurĭ, adîncĭ uneorĭ de sute de metri. De multe orĭ se întîmplă să țîșnească așa de abundant, în cît nicĭ nu poate fi adunat tot, și se scurge ca un pîrăŭ. Petrolu brut, ca să servească la luminat, trebuĭe rafinat, și din această rafinare ĭese și esența de petrol (întrebuințată și ĭa la luminat, dar foarte periculoasă din cauza inflamabilitățiĭ eĭ), parafina, vaselina ș. a. În caz de incendiu, nu trebuĭe să aruncĭ apă, ci nisip, cenușă, pămînt orĭ sacĭ uzĭ care să înădușe flacările. – Lampa cu petrol a fost inventată de farmacistu Lucasievicĭ din Bronislav (Galiția). – Pop. gaz.

patroloi sm vz petrol

pătraliom^[1] sn vz petrol

petraliom^[1] sn vz petrol

petrălău sn vz petrol

petreoloi^[1] sn vz petrol

petrileu sn vz petrol

petrilion sn vz petrol

petriloi sn vz petrol

petriol sn vz petrol

petrion sn vz petrol

petrior sn vz petrol

petrolei sn vz petrol

petroleu sn vz petrol

petrolion sn vz petrol

petroloi sn vz petrol

petrolon sn vz petrol

petruloi sn vz petrol

pitriol^[1] sn vz petrol corectat(ă)

petrol (desp. pe-trol) s. n., (sorturi) pl. petroluri

petrol (pe-trol) s. n., (sorturi) pl. petroluri

petrol s. n. (sil. -trol), (sorturi) pl. petroluri

PETROL s. (CHIM.) 1. țiței, (înv. și reg.) naft, (fig.) aur negru. 2. petrol lampant = gaz, (înv. și reg.) naft, (Mold. și Bucov.) gaiță.

PETROL s. (CHIM.) 1. țiței, (înv. și reg.) naft, (fig.) aur negru. 2. petrol lampant = gaz, (înv. și reg.) naft, (Mold. și Bucov.) gaiță.

petrol, (engl.= petroleum, oil), combustibil mineral de origine organică și de consistență lichidă până la păstoasă, de obicei de culoare închisă, având densitatea între 0,82 – 0,96. P. provine din materia organică furnizată în principal de microorg. planctonice care au populat mările din trecut și care, după moartea lor, au căzut pe fundul mărilor și au fost incluse în mâlurile in curs de acumulare. Din p.d.v. chimic, p. este un amestec de hidrocarburi, incluzând: hidrocarburi saturate sau parafinice cu formula CnH2n+2, în care n variază între 5 și 15; hidrocarburi ciclice cu formula CnH2n; mai rare sunt hidrocarburile aromatice cu formula CnH2n-6. În afară de acești componenți principali, p. mai poate conține, în procente variabile, compuși cu sulf, cum ar fi hidrogenul sulfurat, compuși cu oxigenul, ca acizii naftenici, fenolii etc., compuși cu azotul, compuși anorganici minerali ai metalelor și metaloidelor, care dau, în final, cenușa reziduurilor de distilare. Principalele reg. petrolifere din țara noastră se înscriu în zona flișului carpatic, în zona de molasă, în Depr. Getică și în Plat. Valahă. Sin. țiței. petrologie,(engl. = petrology) ramură a geol. care se ocupă cu studiul rocilor din punct de vedere al compozitiei, a structurii și texturii lor, cu scopul reconstituirii proceselor geologice care le-au generat; p. cuprinde petrografia și petrogeneza; p. structurală; p. magmatică și metamorfică (endogenă); p. sedimentară. P. mai include și studiul rocilor ce alcătuiesc zonele profunde ale scoartei terestre.

PETRÓL (< fr.; {s} lat. petroleum din petra „piatră” + oleum „ulei”) s. n. Rocă sedimentară caustobiolitică lichidă, uleioasă, bruno-negricioasă, gălbuie sau cu reflexe albăstrui-verzui, uneori incoloră, cu miros specific, înțepător ori aromatic-eteric; este rezultatul transformării în hidrocarburi a materiilor organice (plancton și substanțe humice depuse pe platourile continentale) sub acțiunea bacteriilor anaerobe. P. are densitatea între 0,730 și 1,040 g/cm³, mai frecvent sub 0,900 g/cm³ (p. ușoare) și mai rar peste această valoare (p. grele, bogate în asfalt și smoală). P. este un amestec complex de hidrocarburi (din seria parafinică, naftenică și aromatică) solide și gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide, alături de care se găsesc, în cantități reduse, compuși cu sulf, azot, oxigen. P. se găsește în zăcăminte, adesea împreună cu gaze naturale; reprezintă o sursă principală pentru combustibilul energetic lichid (prin distilare p., se obține benzină, p. lampant, motorină, păcură), pentru fabricarea lubrifianților și în același timp una dintre materiile prime de bază ale petrochimiei. Cei mai mari producători de p. sunt: Arabia Saudită, S.U.A. și Rusia. Sin. țiței. ◊ P. sintetic = amestec de hidrocarburi sintetice cu proprietăți asemănătoare țițeiului, obținut direct din cărbune sau din oxid de carbon prin hidrogenare catalitică. P. lampant v. lampant.

ORGANIZAȚIA STATELOR ARABE EXPORTATOARE DE PETROL (O.S.A.E.P.; în engl.: Organization of Arab Petroleum Exporting Countries – O.A.P.E.C.), organizație regională, cu sediul la Kuwait, creată în 1968, în scopul protejării intereselor țărilor membre și stabilirii căilor și mijloacelor pentru dezvoltarea cooperării lor în domeniul petrolului. Are 10 state membre: Algeria, Arabia Saudită, Bahrain, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iraq, Kuwait, Libia, Qatar, Siria.

ORGANIZAȚIA ȚĂRILOR EXPORTATOARE DE PETROL (O.P.E.C.; în engl.: Organization of the Petroleum Exporting Countries), organizație internațională guvernamentală, cu sediu la Viena (Austria), creată în 1960, în scopul unificării și coordonării politicilor și strategiilor țărilor membre în domeniul comerțului internațional cu petrol și apărarea intereselor lor în general. Are 11 state membre: Algeria, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Indonezia, Iraq, Iran, Kuwait, Libia, Nigeria, Qatar și Venezuela. În cadrul organizației funcționează Fondul O.P.E.C.pentru Dezvoltare Internațională (în engl.: Fund for International Development), cu sediu la Viena (Austria), creat în 1976 și având ca membri statele O.P.E.C.