8 definiții pentru petrecător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PETRECĂTÓR, -OÁRE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător.

PETRECĂTÓR, -OÁRE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător.

petrecător, ~oare [At: PSALT. 129 / Pl: ~i, ~oare / E: petrece + -ător] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care conduce pe cineva Si: însoțitor 3-4 smf, a (Reg) (Persoană) care însoțește un mort până la groapă. 5-6 smf, a (Înv) (Persoană) care trăiește undeva, într-un anumit fel Si: trăitor 7-8 smf, a (Îrg) Petrecăreț (3-4). 9 a (Îvr) Distractiv. 10 a (Înv; d. fenomene, acțiuni etc.) Care durează puțin Si: efemer 11 a Care trece repede Si: efemer 12 sn (Mat; îvr) Cât. 13 sf (Reg) Tiv la saci sau la haine, prin care se introduce șnurul pentru strâns la gură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

petrecătór (înv., reg.) (pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecătóri; f. sg. și pl. petrecătoáre

petrecătór adj. m., s. m. (sil. -tre-), pl. petrecătóri; f. sg. și pl. petrecătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PETRECĂTÓR s. v. cât, însoțitor, tovarăș.

PETRECĂTÓR adj., s. v. chefliu, petrecăreț.

petrecător s. v. CÎT. ÎNSOȚITOR. TOVARĂȘ.

Intrare: petrecător (s.m.)
  • silabație: pe-tre- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petrecător
  • petrecătorul
  • petrecătoru‑
plural
  • petrecători
  • petrecătorii
genitiv-dativ singular
  • petrecător
  • petrecătorului
plural
  • petrecători
  • petrecătorilor
vocativ singular
  • petrecătorule
plural
  • petrecătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

petrecător, -oare petrecătoare învechit

etimologie:

  • Petrece + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09