4 definiții pentru chefliu (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chefliu, ~ie [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: tc kefli] 1 a Vesel. 2 a Bine dispus. 3-4 smf, a (Om) căruia îi plac chefurile. 5 a Cu chef. 6 a Amețit de băutură.

CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cheflíu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHEFLÍU adj., s. petrecăreț, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~.)

Intrare: chefliu (s.m.)
  • silabație: che-fliu, chef-liu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chefliu
  • chefliul
  • chefliu‑
plural
  • cheflii
  • chefliii
genitiv-dativ singular
  • chefliu
  • chefliului
plural
  • cheflii
  • chefliilor
vocativ singular
  • chefliule
plural
  • chefliilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chefliu, -ie cheflie chefliu (2)

  • 1. (Om) căruia îi plac chefurile.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • La scara vaporului îi ieși înainte un camarad chefliu. BART, E. 190.
      surse: DLRLC
    • Acest Bacus, fiind de firea lui chefliu, avea pe lîngă dînsul tot prieteni de teapa lui. ISPIRESCU, U. 103.
      surse: DLRLC
    • Iacă sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: vesel

etimologie:

  • limba turcă keyfli (literar keyifli).
    surse: DEX '09 DEX '98