8 definiții pentru petrecăreț (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PETRECĂRÉȚ, -EÁȚĂ, petrecăreți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) căreia îi place să petreacă mult și des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. – Petrece + suf. -ăreț.

PETRECĂRÉȚ, -EÁȚĂ, petrecăreți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) căreia îi place să petreacă mult și des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. – Petrece + suf. -ăreț.

petrecăreț, ~eață smf, a [At: SCL 1969, 330 / Pl: ~i, ~e / E: petrece + -ăreț] 1-2 (Persoană) căreia îi place să petreacă mult și des. 3-4 (Om) căruia îi place să chefuiască Si: (înv) petrecănos (1-2), petrecător (7-8).

PETRECĂRÉȚ, -EÁȚĂ, petrecăreți, -e, adj. Iubitor de petreceri; chefliu. Se înhăitase cu o seamă de feciori petrecăreți. CAMIL PETRESCU, O. II 450. ◊ (Substantivat) Nu face politică, fiind cunoscut numai ca petrecăreț și bătăuș. PAS, L. I 295.

PETRECĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival Care este predispus să petreacă; amator de petreceri; chefliu. /a (se) petrece + suf. ~ăreț


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

petrecăréț (pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecăréți; adj. f., s. f. petrecăreáță, pl. petrecăréțe

petrecăréț adj. m., s. m. (sil. -tre-), pl. petrecăréți; f. sg. petrecăreáță, pl. petrecăréțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PETRECĂRÉȚ adj., s. 1. adj., s. chefliu, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~; e un mare ~.) 2. s. (livr.) juisor. (~i întârziați treceau pe stradă.)

PETRECĂREȚ adj., s. 1. adj. chefliu, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~.) 2. s. (livr.) juisor. (~i întîrziați treceau pe stradă.)

Intrare: petrecăreț (adj.)
petrecăreț adjectiv
  • silabație: -tre-
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petrecăreț
  • petrecărețul
  • petrecărețu‑
  • petrecăreață
  • petrecăreața
plural
  • petrecăreți
  • petrecăreții
  • petrecărețe
  • petrecărețele
genitiv-dativ singular
  • petrecăreț
  • petrecărețului
  • petrecărețe
  • petrecăreței
plural
  • petrecăreți
  • petrecăreților
  • petrecărețe
  • petrecărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)