16 definiții pentru perforație perforațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

perforație sf [At: TURNESCU, MED. OP. 294v/16 / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr perforation] 1-4 (Rar) Perforare (1-4). 5 (Ccr) Gaură făcută de un perforator (1). 6 (Ccr) Rană care străbate un mușchi, un organ.

PERFORÁȚIE, perforații, s. f. Perforare; (concr.) gaură făcută prin perforare. ♦ (Med.) Găurire a unui organ, a unui țesut, a unui os, a unei membrane în urma unui proces patologic; (concr.) gaură, orificiu astfel apărut. [Var.: perforațiúne s. f.] – Din fr. perforation.

PERFORÁȚIE, perforații, s. f. Perforare; (concr.) gaură făcută prin perforare. ♦ (Med.) Găurire a unui organ, a unui țesut, a unui os, a unei membrane în urma unui proces patologic; (concr.) gaură, orificiu astfel apărut. [Var.: perforațiúne s. f.] – Din fr. perforation.

PERFORÁȚIE, perforații, s. f. 1. Acțiunea de a (se) perfora; gaură făcută prin perforare. 2. (Med.) Rupere, spargere, găurire a unui organ, a unui țesut. Perforația intestinului.

PERFORÁȚIE s.f. Perforare; gaură realizată prin perforare. ♦ (Med.) Mic orificiu într-un organ cavitar sau viscer, apărut în urma unui proces inflamator, traumatic etc. [Gen. -iei, var. perforațiune s.f. / cf. fr. perforation].

PERFORÁȚIE s. f. perforare; gaură realizată prin perforare. ◊ (med.) mic orificiu într-un organ cavitar sau în viscere, apărut în urma unui proces patologic. (< fr. perforation, lat. perforatio)

PERFORÁȚIE ~i f. 1) v. A PERFORA. 2) Gaură apărută în urma operației de străpungere. 3) Deschizătură într-un organ sau țesut cauzată de o boală. [G.-D. perforației; Sil. -ți-e] /<fr. perforation, lat. perforatio, ~onis

perforațiune sf vz perforație

PERFORAȚIÚNE s. f. v. perforație.

PERFORAȚIÚNE s. f. v. perforație.

PERFORAȚIÚNE s.f. v. perforație.

perforați(un)e f. Med. ruptură accidentală într’un organ: perforațiunea intestinului.

*perforațiúne f. (lat. perforátio, -ónis). Acțiunea de a perfora. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perforáție (-ți-e) s. f., art. perforáția (-ți-a), g.-d. art. perforáției; pl. perforáții, art. perforáțiile (-ți-i-)

perforáție s. f. (sil. -ți-e), art. perforáția (sil. -ți-a), g.-d. art. perforáției; pl. perforáții, art. perforáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERFORÁȚIE s. v. găurire.

PERFORAȚIE s. găurire, găurit, perforare, perforat, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.)

Intrare: perforație
perforație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perforație
  • perforația
plural
  • perforații
  • perforațiile
genitiv-dativ singular
  • perforații
  • perforației
plural
  • perforații
  • perforațiilor
vocativ singular
plural
perforațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perforațiune
  • perforațiunea
plural
  • perforațiuni
  • perforațiunile
genitiv-dativ singular
  • perforațiuni
  • perforațiunii
plural
  • perforațiuni
  • perforațiunilor
vocativ singular
plural