6 definiții pentru perfecționist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERFECȚIONÍST, -Ă, perfecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. (Adept) al perfecționismului (1). 2. (Persoană) care suferă de perfecționism (2). – Din fr. perfectionniste.

PERFECȚIONÍST, -Ă, perfecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. (Adept) al perfecționismului (1). 2. (Persoană) care suferă de perfecționism (2). – Din fr. perfectionniste.

perfecționist, ~ă [At: DN3 / Pl: ~iști, ~e / E: fr perfectionniste] 1-2 a Care se referă la perfecționism (1-2). 3-4 smf, a (Adept) al perfecționismului (1). 5-6 smf, a (Persoană) care suferă de perfecționism (2).

PERFECȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la perfecționism. // s.m. și f. 1. Adept al perfecționismului. 2. Suferind de perfecționism. [< fr. perfectionniste].

PERFECȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al perfecționismului. 2. (suferind) de perfecționism (2). (< fr. persfectionniste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*perfecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. perfecționíști; adj. f., s. f. perfecționístă, pl. perfecționíste

perfecționíst s. m., adj. m., pl. perfecționíști; f. sg. perfecționístă, pl. perfecționíste

Intrare: perfecționist (s.m.)
perfecționist2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -ți-o-nist info
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perfecționist
  • perfecționistul
  • perfecționistu‑
plural
  • perfecționiști
  • perfecționiștii
genitiv-dativ singular
  • perfecționist
  • perfecționistului
plural
  • perfecționiști
  • perfecționiștilor
vocativ singular
  • perfecționistule
  • perfecționiste
plural
  • perfecționiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

perfecționist, -ă perfecționistă

etimologie: