PERCUTA, percutez, vb. I. Tranz. 1. A lovi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2. A examina un bolnav prin percuție. – Din fr. percuter.

percuta vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~tez / E: fr percuter] 1 (C. i. focoase, capse) A izbi cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2 (Med; c. i. oameni sau părți ale corpului lor) A examina prin percuție pentru a stabili diagnosticul.

PERCUTA, percutez, vb. I. Tranz. 1. A izbi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2. A examina un bolnav prin percuție. – Din fr. percuter.

PERCUTA, percutez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav lovind ușor și repetat cu degetul în torace sau în abdomen, pentru a-și da seama, după sunet, dacă regiunea examinată prezintă o afecțiune. 2. A izbi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul, pentru a provoca aprinderea ei.

PERCUTA vb. I. tr. 1. A lovi capsa unui cartuș cu percutorul. 2. (Med.) A lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. [< fr. percuter, cf. lat. percutere].

PERCUTA vb. tr. 1. a lovi capsa unui cartuș cu percutorul. 2. (med.) a lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. (< fr. percuter, lat. percutere)

A PERCUTA ~ez tranz. 1) med. (bolnavi sau regiuni ale corpului) A lovi ușor și repetat cu degetele pentru a determina o afecțiune internă pe baza sunetului produs. 2) (capsa sau focosul unei încărcături explozive) A lovi cu percutorul pentru a provoca aprinderea explozibilului. /<fr. percuter

*percutéz v. tr. (fr. percuter, d. lat. per-cútere, a lovi. V. dis-cut). Izbesc, lovesc, vorbind de cocoșu saŭ de altă pĭesă a uneĭ puștĭ. Med. Cĭocănesc, lovesc încet cu degetu ca să constat cum sună, vorbind de peptu unuĭ bolnav.

percuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. percutez, 3 percutează; conj. prez. 1 sg. să percutez, 3 să percuteze

percuta (a ~) vb., ind. prez. 3 percutează

percuta vb., ind. prez. 1 sg. percutez, 3 sg. și pl. percutează

percuta, percutez v. i. 1. (deț.) a executa un ordin fără crâcnire. 2. a acționa prompt într-o împrejurare. 3. a înțelege imediat o aluzie.

PERCUTA vb. (MED.) (pop.) a ciocăni. (A ~ un pacient.)

PERCUTA vb. (MED.) (pop.) a ciocăni. (A ~ un pacient.)