PERCUTA, percutez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav lovind ușor și repetat cu degetul în torace sau în abdomen, pentru a-și da seama, după sunet, dacă regiunea examinată prezintă o afecțiune. 2. A izbi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul, pentru a provoca aprinderea ei.