18 definiții pentru percică percea perciucă pericică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERCÍCĂ, percele, s. f. (Reg.) Cârlionț, moț (pe frunte). ♦ Smoc de păr pe fruntea cailor. [Var.: perceá s. f.] – Din tc. pürçek.

PERCÍCĂ, percele, s. f. (Reg.) Cârlionț, moț (pe frunte). ♦ Smoc de păr pe fruntea cailor. [Var.: perceá s. f.] – Din tc. pürçek.

perci sf [At: ALECSANDRI, P. P. 333 / V: ~ciucă, ~rici~ / Pl: ~ici / E: tc pürçek cf păr1] 1 (Mol) Cârlionț la oameni Si: percea (1). 2 Moț1 de pe frunte Si: percea (2). 3 Coadă făcută prin împletirea părului Si: percea (3). 4 (Reg; rar) Smoc de păr de pe cap la cai Si: percea (4), perciune (4). 5 (Rar) Perciune (1). 6 (Bot; reg; îc) ~ca-fetei Părul-fetei (Adianthum capillus-Veneris).

PERCÍCĂ, percele, s. f. (Mold.) Zuluf de păr lăsat pe frunte; cîrlionț. Smulge 3 fire de păr din perdea ta. La TDRG. Ilenuțo de la Piatra, Cu perdea retezată, Ce-ai fermecat lumea toată. ALECSANDRI, P. P. 333.

PERCÍCĂ ~éle f. reg. 1) Smoc de păr lăsat puțin pe frunte; moț. 2) Șuviță de păr care acoperă fruntea unui cal; perciune. /<turc. pürçek

percică f. coama de pe fruntea calului. [Cf. perciune].

percícă f., pl. ele (din *percea, alb. perčé. V. percĭun). Mold. Pop. Pl. Gîțe, coade de păr împletit.

PERCEÁ s. f. v. percică.

percea2 [At: CV 1950, nr. 3, 36 / Pzi: ~cez / E: nct] (Mun) 1-2 vtr A (se) păta (1-2). 3-4 vtr A (se) murdări. 5-6 vtr A (se) împestrița. 7 vt A-i face cuiva vânătăi prin lovire. 8 vt (Pex) A bate pe cineva. 9 vr (D. femei) A se farda în mod exagerat.

percea1 sf [At: ALR II/I, 7/514 / Pl: ~cele / E: percică css] 1-4 Percică (1-4). 5 (Rar) Perciune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

percícă (reg.) s. f., g.-d. art. percélei; pl. percéle, art. percélele

percícă s. f., g.-d. art. percélei; pl. percéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERCICA-FÉTEI s. v. părul-fetei.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

percícă, percéle, s.f. (reg.) 1. cârlionț, moț (pe frunte); smoc de păr pe fruntea cailor. 2. coadă făcută prin împletirea părului.

perceá, percéz, vb. I (reg.) 1. a (se) păta, a (se) murdări; a (se) împestrița. 2. (refl.; despre femei) a se farda exagerat.

pericícă s.f. (reg.) 1. puricăriță (v.). 2. iarbă-roșie.

Intrare: percică
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perci
  • percica
plural
  • percele
  • percelele
genitiv-dativ singular
  • percele
  • percelei
plural
  • percele
  • percelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percea
  • perceaua
plural
  • percele
  • percelele
genitiv-dativ singular
  • percele
  • percelei
plural
  • percele
  • percelelor
vocativ singular
plural
perciucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pericică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perici
  • pericica
plural
genitiv-dativ singular
  • pericele
  • pericelei
plural
vocativ singular
plural

percică percea perciucă pericică

  • 1. regional Cârlionț, moț (pe frunte).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cârlionț moț (s.n.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Smulge 3 fire de păr din percica ta. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Ilenuțo de la Piatra, Cu percica retezată, Ce-ai fermecat lumea toată. ALECSANDRI, P. P. 333.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Smoc de păr pe fruntea cailor.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: perciune

etimologie: