5 definiții pentru pelagian (persoană)
Explicative DEX
pelagian, ~ă [At: DN3 / P: ~gi-an / Pl: ~gieni, ~giene / E: fr pélagien] 1 a Care se referă la pelagianism. 2-3 smf, a (Adept) al pelagianismului.
PELAGIAN, -Ă adj. Referitor la pelagianism. // s.m. și f. Adept al pelagianismului. [Pron. -gi-an. / < fr. pélagien].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PELAGIAN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pelagianismului. (< fr. pélagien)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
pelagian s. m., adj. m. (sil. -gi-an), pl. pelagieni (sil. -gi-eni); f. sg. pelagiană, pl. pelagiene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
pelagieni s. m. pl. Sectă creștină întemeiată sub influența moralei stoice de Pelagius, monah din Britania (cca. 360-418), împreună cu Celestius, care considerau că omul se naște fără povara păcatului originar, deci poate să trăiască în curățenie fără ajutorul grației divine și să ajungă în ceruri, după moarte, fără ajutorul lui Dumnezeu. A fost condamnată ca eretică de Sinodul 3 ecumenic de la Efes (431 d. Hr.). – Din Pelagius (n. pr.).
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -gi-an
substantiv masculin (M23) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pelagian, pelagienisubstantiv masculin pelagiană, pelagienesubstantiv feminin pelagian, pelagianăadjectiv
- 1. (Adept) al pelagianismului. DN
etimologie:
- pélagien DN