11 definiții pentru peduncul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEDÚNCUL, pedunculi, s. m. 1. Codiță a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă. – Din lat. pedunculus, fr. pédoncule.

PEDÚNCUL, pedunculi, s. m. 1. Codiță a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă. – Din lat. pedunculus, fr. pédoncule.

PEDÚNCUL, pedunculi, s. m. 1. (Bot.) Codița unei flori sau a unui fruct. Pedunculi glanduloși. FLORA R.P.R. II 63. 2. (Zool.) Pedicul. 3. (Anat.) Numele unor protuberanțe ale creierului. În peduncidii cerebrali, care leagă bulbul rahidian de creierul mare, sînt centrii de coordonare a impresiunilor vizuale și auditive și a mișcărilor ochilor cu mișcările tuturor celorlalte părți ale corpului. ANATOMIA 200.

PEDÚNCUL s.n. 1. Codiță (la o floare, la un fruct); pedicul. 2. (Anat.) Cordon de fibre nervoase. 3. Pedunculul meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului sau de versant. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. pedunculus, cf. fr. pédoncule].

PEDÚNCUL s. m. 1. codiță a unei flori sau a unui fruct; piciorul sporangelui la mușchi. 2. (anat.) pedicul (1). 3. cordon de fibre nervoase. 4. ŭl meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului. (< lat. pedunculus, fr. pédoncule)

PEDÚNCUL ~i m. 1) bot. Formație vegetală prin care floarea (inflorescența) sau fructul se leagă de ramură; coadă. 2) anat. Formație în creier constând din substanță nervoasă albă și având formă de cordon. 3) rar v. PEDICUL. /<lat. pedunculus, fr. pédoncule

peduncul m. Bot. coadă de floare sau de fruct.

*pedúncul n., pl. e (lat. pedúnculus, picĭoruș, d. pes, pedis, picĭor. V. pețiol). Bot. Coadă de floare saŭ de fruct. V. floare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pedúncul s. m., pl. pedúnculi

pedúncul s. m., pl. pedúnculi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEDÚNCUL s. 1. (BOT.) coadă, codiță. (~ al unui fruct.) 2. (ANAT.) (rar) pedicul. (~ renal.)

PEDUNCUL s. 1. (BOT.) coadă, codiță. (~ al unui fruct.) 2. (ANAT.) (rar) pedicul. (~ renal.)

Intrare: peduncul
peduncul1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peduncul
  • pedunculul
  • pedunculu‑
plural
  • pedunculi
  • pedunculii
genitiv-dativ singular
  • peduncul
  • pedunculului
plural
  • pedunculi
  • pedunculilor
vocativ singular
plural
peduncul2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peduncul
  • pedunculul
  • pedunculu‑
plural
  • peduncule
  • pedunculele
genitiv-dativ singular
  • peduncul
  • pedunculului
plural
  • peduncule
  • pedunculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

peduncul

  • 1. Formație vegetală prin care floarea (inflorescența) sau fructul se leagă de ramură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: coadă codiță un exemplu
    exemple
    • Pedunculi glanduloși. FLORA R.P.R. II 63.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Piciorul sporangelui la mușchi.
      surse: MDN '00
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În pedunculii cerebrali, care leagă bulbul rahidian de creierul mare, sînt centrii de coordonare a impresiunilor vizuale și auditive și a mișcărilor ochilor cu mișcările tuturor celorlalte părți ale corpului. ANATOMIA 200.
      surse: DLRLC
  • 4. Pedunculul meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului sau de versant.
    surse: DN

etimologie: