pedogeneză² sf [At: DM / V: ~dioge~ / Pl: ~ze / E: fr pédogenèse] Înmulțire sexuală, în stare larvară, la unele insecte, care se face, de obicei, dintr-un ovul nefecundat. corectat(ă)

PEDOGENEZĂ s.f. 1. Formarea solurilor. ♦ Parte a pedologiei care se ocupă cu formarea solurilor. 3. Reproducere prin ouă nefecundate, care se dezvoltă partenogenetic în corpul larvei. [Var. (2) pediogeneză s.f. / < fr. pédogenèse, cf. gr. pais – copil, genesis – naștere].

PEDOGENEZĂ² s. f. reproducere, la anelide și la unele insecte, prin ouă nefecundate, care se dezvoltă partenogenetic în corpul larvei. (< fr. pédogenèse)

PEDOGENEZĂ² f. Mod de reproducere la crustacee prin înmulțire în stare larvară. /<fr. pédogenese

pediogeneză sf vz pedogeneză²

PEDIOGENEZĂ s. f. (Biol.) Formă de înmulțire a unor insecte prin ouă nefecundate care se dezvoltă partenogenetic în corpul larvei.

PEDIOGENEZĂ s.f. v. pedogeneză (2).

pedogeneză s. f., g.-d. art. pedogenezei

pedogeneză s. f., g.-d. art. pedogenezei

pedogeneză (geol., zool.) s. f., g.-d. art. pedogenezei

PEDO-₁ „tînăr, copil; creștere, educație”. ◊ gr. pais, paidos „copil” > fr. pédo-, it. id., engl. id., germ. pädo- > rom. pedo-. □ ~filie (v. -filie₁), s. f., atracție sexuală pentru copii, care se manifestă mai ales la bătrîni; ~gamie (v. -gamie), s. f., 1. Amfimixie prin copularea gameților haploizi și formarea zigotului. 2. Fuzionare a celulei adulte cu una tînără, la zaharomicete; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Precocitate a înfloririi unor plante lemnoase în stadiul juvenil. 2. Înmulțire sexuată în stare larvară; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Știință despre copil. 2. Curent în pedagogie care a absolutizat factorul biopsihic în educația copilului. 3. Studiu al caracterelor somatice determinate de factorii biologici, ereditari etc.; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen al stabilizării unor structuri primitive sau larvare în stadiul de animal adult; ~nosologie (v. noso-, v. -logie₁), s. f., studiu al bolilor caracteristice copilăriei; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină care studiază bolile psihice ale copilului; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., ansamblu de tehnici de educare și de reeducare a copiilor; sin. tehnologia creșterii copilului.

PEDOGENÉZĂ (< fr. {i}; {s} pedo¹- + gr. genesis „naștere”) s. f. (BIOL.) 1. Fenomen prin care un animal în stadiu de larvă sau de preadult ajunge totuși să se reproducă. Este foarte evidentă la axolot (o formă larvară a salamandrei), care își păstrează caracteristicile larvare din cauza unei insuficiențe tiroidiene, și la unele crustacee. 2. Procesul de formare și evoluție a solului. Principalii factori pedogenetici sunt: clima, vegetația, fauna din sol, microorganismele, roca de bază (materialul pe care se formează solul), apa freatică sau stagnantă, timpul. Activitatea antropică poate influența și ea procesul de formare a solului.