pectină sf [At: LTR² / Pl: ~ne / E: fr pectine] 1 (Lpl) Clasă de compuși organici care se găsesc în țesuturile celulelor vegetale și care, pentru calitățile lor de a forma gelatine, sunt folosite în industria alimentară, în cea farmaceutică și în cosmetică Si: (rar) pectoză (1). 2 Compus organic vegetal din pectină (1) Si: pectoză (2).

PECTINĂ, pectine, s. f. Substanță organică răspîndită în vegetale, mai ales în unele fructe, și care prin amestecare cu apă și prin fierbere capătă forma unei gelatine; (la pl.) clasa acestor compuși organici vegetali.

PECTINĂ s.f. Substanță organică vegetală care se găsește în fructe și care, amestecată cu apă, ia forma unei gelatine; pectoză. [< fr. pectine].

PECTINĂ s. f. substanță organică vegetală în fructe; amestecată cu apă, ia forma unei gelatine. (< fr. pectine)

PECTINĂ ~e f. Substanță organică extrasă din țesuturi vegetale și întrebuințată, mai ales, la prepararea marmeladei și a gemurilor. /<fr. pectine

pectină s. f., g.-d. art. pectinei; pl. pectine

pectină s. f., g.-d. art. pectinei; pl. pectine

pectină s. f., g.-d. art. pectinei; pl. pectine

PECTINĂ s. (BIOL., CHIM.) pectoză.

PECTINĂ s. (BIOL.) (rar) pectoză.

PECTÍNE (< fr.; gr. pektos „întărit, coagulat”) s. f. pl. Polizaharide care se găsesc în țesuturile vegetale atât la plantele superioare (în cantitate mai mare în fructe), cât și la unele alge. Îndeplinesc funcții de structură, reglează regimul de apă al plantelor, joacă rolul de substanțe de rezervă, măresc rezistența plantelor la secetă, influențează starea țesuturilor în perioada de coacere și de păstrare a fructelor și legumelor. Prin încălzire cu o soluție de zaharoză slab acidulată formează geluri. Se întrebuințează în industria alimentară la fabricarea gemurilor, a marmeladei etc., în cea farmaceutică și cosmetică.