14 definiții pentru pază


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pa sf [At: CORESI, EV. 30 / Pl: ~ze, (înv) păzi, (reg) peze / E: drr păzi] 1 Veghere, supraveghere ca ceva sau cineva să fie în siguranță, să nu fugă, să nu fie luat, să nu dispară etc. Si: străjuire, (rar) păzit1, (înv) păzire, (reg) păzeală Vz veghe. 2 (Reg; îs) ~za usturoiului Petrecere tradițională din noaptea Sfântului Andrei, la care fiecare mesean ține în față o căpățână de usturoi, pe care se crede că trebuie s-o păzească tot timpul ca să nu i-o fure strigoii. 3 (Rar; îs) ~ de sine Stăpânire de sine Vz reținere, tact, rezervă. 4-5 (Îljv) De pază (Într-un mod) care păzește. 6-7 (Îal) (Într-un mod) care ocrotește. 8 Vânătoare la pândă Vz pândă. 9 (Rar) Grijă pentru cineva sau pentru ceva. 10 (Asr) Ocrotire. 11 (Pop) Băgare de seamă. 12 (Pop) Prudență. 13 (Înv) Respectare a unei legi, porunci, a unui angajament etc. Si: (înv) păzitură. 14 (Înv) Supunere. 15 (Rar) Rânduială. 16 (Îvr; ccr) Cântec bisericesc cu un anumit tipic. 17 (Îvr) Păstrare, menținere a ceva. 18 (Rar) Preocupare, străduință de a face ceva Si: râvnă, zel. 19 (Ccr) Om sau grup de oameni care păzesc pe cineva sau ceva Vz paznic2, gardă, escortă. 20 (Înv) Loc unde era închis cineva Si: închisoare. 21 (Reg) Regim alimentar. 22 (Reg) Tratament. 23 (Îrg; mpp) Boală caracterizată prin crampe la stomac. 24 (Reg) Insectă imaginară care se crede că ar provoca paza (23).

PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv).

PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv).

PÁZĂ s. f. 1. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea; (concretizat) persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească; paznic, gardă, escortă. Se plimbaseră de mici sub bună pază. CARAGIALE, O. III 93. Paza granițelor în vechime era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 23. Mergea cu pază bună În acel drum. PANN, P. V. II 39. ◊ Loc. adj. și (mai ales pe lîngă verbul «a sta») loc. adv. De pază = însărcinat cu paza, de gardă. Ați pus oameni de pază la toate magaziile? DEMETRIUS, C. 58. Se știe că inamicul are posturile de pază dincoace, spre noi, în cîmpie. CAMIL PETRESCU, U. N. 309. Stătu de pază o bună bucată de timp. ISPIRESCU, L. 109. [Ciuta] nici nu păștea, nici apă nu bea, ci se strejuia Și de pază-mi sta. TEODORESCU, P. P. 60. ◊ Loc. prep. (În construcție cu verbele «a lua», «a da», «a lăsa», «a fi», «a se afla») În paza (cuiva) = în seama, în grija, sub supravegherea (cuiva). Ia-mă în paza ta! CARAGIALE, O. III 81. Pornește spre casă urmat de cîțiva ostași, în paza cărora l-a dat împăratul pînă a doua zi, să vadă ce poate fi una ca asta? CREANGĂ, P. 84. A da oile în paza lupului v. lup. 2. Atenție, luare-aminte, prudență. Paza bună trece primejdia rea. SANDU-ALDEA, U. P. 26. Vaporul merge mai încet, mai cu pază. Patru oameni stau la roata de la cîrmă. VLAHUȚĂ, O. A. 407.

páză în sint. s. pază de corp Gardă de corp, bodyguard ◊ „Honecker s-a plâns reporterului [...] că, acum, «paza de corp îl supraveghează ca pe un prizonier».” R.l. 5 XI 91 p. 3 (după fr. garde de corps)

PÁZĂ ~e f. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; strajă; gardă. A sta de ~.~a bună trece primejdia rea v. PRIMEJDIE. 2) Persoană sau grup de persoane având sarcina de a păzi (ceva sau pe cineva); caraulă; gardă; strajă. /v. a păzi

pază f. 1. acțiunea de a păzi, veghere: rămase de pază; 2. fig. îngrijire, băgare de seamă: paza bună trece primejdia rea. [Abstras din păzì].

páză f., pl. e (d. păzesc). Acțiunea de a păzi. A sta de pază, a sta de gardă, a supraveghea. A da în pază ceva cuĭva, a da ca să păzească. Prov. Paza bună trece primejdia rea. V. pîndă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

páză s. f., g.-d. art. pázei; pl. páze

páză s. f., g.-d. art. pázei; pl. páze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁZĂ s. 1. strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. și pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) nazirie, păzire. (Serviciul de ~.) 2. gardă, strajă, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. v. apărare. 4. v. grijă. 5. v. paznic. 6. v. santinelă. 7. v. gardă.

PÁZĂ s. v. arest, atenție, băgare de seamă, circumspecție, grijă, închisoare, luare-aminte, ocnă, penitenciar, precauție, prevedere, prudență, pușcărie, temniță.

PA s. 1. strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. și pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) nazirie, păzire. (Serviciul de ~.) 2. gardă, strajă, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. apărare, asigurare, protecție, protejare, securitate, siguranță. (Măsuri de ~.) 4. grijă, seamă, (fig.) mînă. (I l-a dat în ~.) 5. paznic, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E ~ pe cîmp.) 6. (MIL.) santinelă, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pîndar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se afla în post.) 7. (MIL.) gardă, strajă, (pop.) caraulă, (înv.) culuc, păzitoare. (Să vină ~!)

pa s. v. AREST. ATENȚIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CIRCUMSPECȚIE. GRIJĂ. ÎNCHISOARE. LUARE-AMINTE. OCNĂ. PENITENCIAR. PRECAUȚIE. PREVEDERE. PRUDENȚĂ. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PAZĂ. Subst. Pază, păzit (rar), strajă, străjuire, patrulare, caraulă, gardă, supraveghere, veghe, veghere. Ocrotire, protejare, proteguire (rar), apărare, scut (fig.). Tutelă, epitropie, eforie. Paznic, păzitor, gardian, strajă (rar), străjer (înv. și pop.), străjuitor (rar), pază, caraulaș (reg.), supraveghetor, cerber (fig., livr.). Ocrotitor, apărător, protector. Pîndar, păzitor; jitar (reg.); pădurar, gornic (reg.); vier, vințeler (reg.). Milițian, miliționer (neobișnuit); sergent de stradă (în trecut), curcan (depr., în trecut), gardian (în trecut), gardist (în trecut), vardist (în trecut), polițai (în trecut), polițist (în trecut), polițmaistru (înv.); pazarnic (înv.). Miliție; poliție (în trecut). Santinelă, planton, șilboc (germanism reg.). Patrulă. Grănicer, cordonaș (înv.), pichetaș (înv.), potecaș (înv. și pop.), plăieș (înv.). Pichet, post de pază. Gardă, escortă, suită, cortegiu, alai (înv.); gardă personală; gardă de onoare. Gardă civică (națională). Tutore, epitrop. Adj. Străjuitor (rar), veghetor (rar), de pază, de gardă, de strajă. Păzit, Sub pază, sub escortă. Ocrotitor, protector, proteguitor (rar), tutelar, apărător. Vb. A păzi, a fi (a sta, a face) de pază, a străjui, a face (a ține) strajă, a fi (a sta, a se pune) de strajă, a fi (a face, a se afla) de gardă, a patrula, a fi de santinelă, a fi (a face) de planton, a supraveghea, a veghea. A da în paza cuiva, a lăsa în paza cuiva, a fi (a se afla) în paza cuiva. A ocroti, a proteja, a protegui (rar), a tutela, a apăra. V. apărare, armată, ocrotire, prudență.

Intrare: pază
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pa
  • paza
plural
  • paze
  • pazele
genitiv-dativ singular
  • paze
  • pazei
plural
  • paze
  • pazelor
vocativ singular
plural