21 de definiții pentru patașcă (pl. -ște) pătașcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

patașcă1 sf [At: NECULCE, L. 74 / V: (reg) păt~ / Pl: ~ște, pătăști, ~asti / E: ns cf ucr, rs тачка] 1 (Mol; Buc) Targă pentru transportat materiale. 2 (Mol) Brancardă. 3 (Mol) Năsălie. 4 (Mol) Dric. 5 (Mol) Roabă. 6 (Mol) Platformă de scânduri care formează fundul căruței. 7 (Reg) Corlată la car sau la căruță. 8 (Reg) Loitră la car sau la căruță. 9 (Reg) Fiecare dintre drugii care se leagă la laturile unui autovehicul imobilizat în noroi, zăpadă etc., pentru a putea fi scos cu ajutorul animalelor de tracțiune. 10 (Rar) Platformă folosită ca șa pentru femei. 11 (Reg) Tașcă. 12 (Reg) Fiecare dintre cele două lemne între care stă animalul când este potcovit. 13 (Trs; îf pătașcă) Colțunași cu griș. 14 (Bot; reg; lpl) Dediței de pădure (Anemone silvestris).

patașcă2 sf [At: CHIRIȚESCU, GR. 182 / V: pătacică[1] / Pl: ~ște / E: rs пятачка (G lui пятачок)] Veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române Si: pitac.

  1. Referința încrucișată recomandă varianta de față în forma: pătaci. Nu este clar care formă este cea corectă. Posibil ca aceasta din urmă să fie incomplet tipărită — LauraGellner

PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă. [Var.: pătáșcă s. f.] – Cf. tașcă.

PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă. [Var.: pătáșcă s. f.] – Cf. tașcă.

PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka.

PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka.

PATÁȘCĂ2, patașce, s. f. Monedă veche de argint; patacă. V. bumașcă. Am fost la doctor și-am scos certificat. Mi-a luat doctorul o patașcă, bașca timbrele și hîrtiile. STANCU, D. 259. Plăti Izvoreanului... două patașce, trei sfanți și o firfirică. CHIRIȚESCU, GR. 182.

PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Mold.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. Pe dinaintea flăcăilor trudiți, în liniștea mare ce se întinsese deodată, trecu cea din urmă patașcă albă, cu cel din urmă rănit. SADOVEANU, O. VI 25.- Pl. și: pătăști.

PATÁȘCĂ1 s. f. Patacă.

PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Reg.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. [Pl. și: pătăști]

patașcă f. pat de mort: patașca e dricul pentru cei avuți, năsălia pentru cei sărmani.

patáșcă f., pl. ște, șce și pătăștĭ (fr. [d. sp.] patache, f., șalupă de poliție saŭ de vamă în porturĭ, birjă proastă. Cp. cu caleașcă, d. fr. calèche, și cu barabaftă). Est. Trăsură de dus morțiĭ, car funebru (dric, droagă). Nord. Targă. Roabă, tărăboanță.

pătaci[1] sf vz patașcă2

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: pătacică. Nu este clar care formă este cea corectă. Se pare că aici, această variantă este tipărită incomplet — LauraGellner

pătașcă sf vz patașcă1

PĂTÁȘCĂ s. f. v. patașcă1.

PĂTÁȘCĂ s. f. v. patașcă1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patáșcă s. f., g.-d. art. patáștei; pl. patáște

patáșcă (mijloc de transport, tașcă, monedă) s. f., g.-d art. patáștei; pl. patáște

patașcă (brancardă, monedă) s. f., pl. pătăști (pataște)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATÁȘCĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)

PATÁȘCĂ s. v. brancardă, car funebru, car funerar, car mortuar, corlată, dric, năsălie, targă, tașcă.

patașcă s. v. BRANCARDĂ. CAR FUNEBRU. CAR FUNERAR. CAR MORTUAR. CORLATĂ. DRIC. NĂSĂLIE. TARGĂ. TAȘCĂ.

PATAȘCĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

patáșcă1, patáște, s.f. (reg.) 1. numele mai multor mijloace de transport sau al unor părți componente ale acestora (targă, brancardă, năsălie, dric, roabă, fundul căruței, corlată la car, loitră, drug, șa, tașcă etc.). 2. (la pl.) colțunași umpluți cu griș. 4. dedițel de pădure.

Intrare: patașcă (pl. -ște)
patașcă (pl. -ște) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patașcă
  • patașca
plural
  • pataște
  • pataștele
genitiv-dativ singular
  • pataște
  • pataștei
plural
  • pataște
  • pataștelor
vocativ singular
plural
pătașcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătașcă
  • pătașca
plural
  • pătaște
  • pătaștele
genitiv-dativ singular
  • pătaște
  • pătaștei
plural
  • pătaște
  • pătaștelor
vocativ singular
plural
patașcă (pl. pătăști) substantiv feminin
substantiv feminin (F92)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patașcă
  • patașca
plural
  • pătăști
  • pătăștile
genitiv-dativ singular
  • pătăști
  • pătăștii
plural
  • pătăști
  • pătăștilor
vocativ singular
plural