17 definiții pentru patașcă (pl. -ște) pătașcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă. [Var.: pătáșcă s. f.] – Cf. tașcă.

PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă. [Var.: pătáșcă s. f.] – Cf. tașcă.

PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka.

PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka.

PATÁȘCĂ2, patașce, s. f. Monedă veche de argint; patacă. V. bumașcă. Am fost la doctor și-am scos certificat. Mi-a luat doctorul o patașcă, bașca timbrele și hîrtiile. STANCU, D. 259. Plăti Izvoreanului... două patașce, trei sfanți și o firfirică. CHIRIȚESCU, GR. 182.

PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Mold.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. Pe dinaintea flăcăilor trudiți, în liniștea mare ce se întinsese deodată, trecu cea din urmă patașcă albă, cu cel din urmă rănit. SADOVEANU, O. VI 25.- Pl. și: pătăști.

PATÁȘCĂ1 s. f. Patacă.

PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Reg.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. [Pl. și: pătăști]

patașcă f. pat de mort: patașca e dricul pentru cei avuți, năsălia pentru cei sărmani.

patáșcă f., pl. ște, șce și pătăștĭ (fr. [d. sp.] patache, f., șalupă de poliție saŭ de vamă în porturĭ, birjă proastă. Cp. cu caleașcă, d. fr. calèche, și cu barabaftă). Est. Trăsură de dus morțiĭ, car funebru (dric, droagă). Nord. Targă. Roabă, tărăboanță.

PĂTÁȘCĂ s. f. v. patașcă1.

PĂTÁȘCĂ s. f. v. patașcă1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patáșcă s. f., g.-d. art. patáștei; pl. patáște

patáșcă (mijloc de transport, tașcă, monedă) s. f., g.-d art. patáștei; pl. patáște

patașcă (brancardă, monedă) s. f., pl. pătăști (pataște)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATÁȘCĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)

PATÁȘCĂ s. v. brancardă, car funebru, car funerar, car mortuar, corlată, dric, năsălie, targă, tașcă.

patașcă s. v. BRANCARDĂ. CAR FUNEBRU. CAR FUNERAR. CAR MORTUAR. CORLATĂ. DRIC. NĂSĂLIE. TARGĂ. TAȘCĂ.

PATAȘCĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

patáșcă1, patáște, s.f. (reg.) 1. numele mai multor mijloace de transport sau al unor părți componente ale acestora (targă, brancardă, năsălie, dric, roabă, fundul căruței, corlată la car, loitră, drug, șa, tașcă etc.). 2. (la pl.) colțunași umpluți cu griș. 4. dedițel de pădure.

Intrare: patașcă (pl. -ște)
patașcă (pl. -ște) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patașcă
  • patașca
plural
  • pataște
  • pataștele
genitiv-dativ singular
  • pataște
  • pataștei
plural
  • pataște
  • pataștelor
vocativ singular
plural
pătașcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătașcă
  • pătașca
plural
  • pătaște
  • pătaștele
genitiv-dativ singular
  • pătaște
  • pătaștei
plural
  • pătaște
  • pătaștelor
vocativ singular
plural