pastișă sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~iș sn / Pl: ~șe / E: fr pastiche] Lucrare literară, muzicală sau plastică, lipsită de originalitate și de valoare, în care autorul preia temele sau motivele și mijloacele de expresie ale unei personalități artistice Si: copie, imitație.

PASTIȘĂ, pastișe, s. f. Lucrare literară sau artistică lipsită de originalitate, în care se imită genul sau felul de lucru al unui scriitor sau artist renumit. Variantă: pastiș, pastișe, s. n.

PASTIȘĂ s.f. Lucrare de artă care imită stilul, maniera unui scriitor sau artist ilustru; imitație fără valoare. [< fr. pastiche, cf. it. pasticcio < lat. pasta – pastă].

PASTIȘĂ s. f. lucrare literară sau artistică lipsită de originalitate, în care se imită stilul, maniera de lucru a unui scriitor sau artist ilustru; imitație fără valoare. ◊ (p. ext.) parodie. (< fr. pastiche)

PASTIȘĂ ~e f. 1) Creație artistică, în special literară, în care se imită tematica, stilul și maniera unui autor (cu renume). 2) Imitație fără valoare. [G.-D. pastișei] /<fr. pastiche

pastiș sn vz pastișă

PASTIȘ s. n. v. pastișă.

pastiș n. 1. tablou în care un pictor imită pe un altul; 2. operă în care s’a imitat stilul unui scriitor celebru (= fr. pastiche).

*pastíș n., pl. e (fr. pastiche, d. it. pasticcio). Operă artistică după un pictor, poet, muzicant ș. a.

pastișă s. f., art. pastișa, g.-d. art. pastișei; pl. pastișe

pastișă s. f., art. pastișa, g.-d. art. pastișei; pl. pastișe

pastișă s. f., g.-d. art. pastișei; pl. pastișe

PASTIȘĂ s. v. copie, imitație.

pastișă s. v. COPIE. IMITAȚIE.

PASTÍȘĂ (< fr.) s. f. Lucrare literară sau artistică în care se imită maniera de creația a altui autor, de obicei consacrat, nu însă și subiectul operei acestuia. În literatura română au scris p. I.L. Caragiale, G. Topîrceanu, Al. O. Teodoreanu ș.a. (v. și parodie). ♦ (Peior.) Imitație lipsită de valoare, epigonică.