PASTEL, pasteluri, s. n. 1. S. n. Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. ◊ (Adjectival) Culoare pastel. Desen pastel. 2. S. n. Poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură. – Din fr. pastel, it. pastello.

pastel sn [At: ALECSANDRI, POEZII, 1 / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr pastel, it pastello] 1 Creion moale de pictură, colorat, în general, în tonuri deschise, făcut din pigmenți sau din coloranți în pulbere fină, amestecați cu talc și cu o soluție de gumă arabică. 2 Desen în culori, executat cu pastel (1). 3 Pictură reprezentând un peisaj după natură, executată în tonuri deschise de acuarelă sau ulei. 4 Poezie descriptivă cu fond liric, în care poetul exprimă stări afective prin prezentarea unor tablouri după natură. 5-6 Lucrare muzicală lirică (descriptivă sau) compusă pe versurile unui pastel.

PASTEL, pasteluri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. 2. S. n. Poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură. 3. Adj. invar. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri palide, delicate; pastelat. – Din fr. pastel, it. pastello.

PASTEL, pasteluri și pastele, s. n. 1. Creion colorat, moale, pentru pictură, făcut din culori pulverizate amestecate cu talc și cu o soluție de gumă arabică. Annie în rochia ei vaporoasă și fină ca praful albastru de pastel. C. PETRESCU, C. V. 176. ♦ Desen executat cu aceste creioane. 2. Poezie descriptivă cu fond liric, în care se evocă un peisaj. De la Văcărescu și Conachi pînă la pastelurile lui Alecsandri, a trecut aproape o jumătate de secol. SADOVEANU, E. 79.

PASTEL, pasteluri, s. n. 1. Creion colorat, moale, pentru pictură, făcut din culori pulverizate, amestecate cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. 2. Poezie descriptivă cu fond liric, în care se evocă un peisaj. [Pl. și: (1) pastele] – Fr. pastel.

PASTEL s.n. 1. Creion de pictură, moale, colorat, făcut din culori pulverizate amestecate cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen, pictură reprezentînd un peisaj din natură, executat cu astfel de creioane, cu acuarelă sau cu ulei. 2. (Lit.) Poezie descriptivă cu fond liric, în care este înfățișat un peisaj din natură. 3. Lucrare muzicală lirică, amintind de un pastel (2) sau compusă pe cuvintele acestuia. // adj. (Culoare) delicată, pală. [Pl. -luri, -le. / cf. fr. pastel, it. pastello < pasta – pastă].

PASTEL¹ I. s. n. 1. creion colorat, moale, pentru desen, din pigmenți pulverizați amestecați cu talc și gumă arabică. ◊ desen cu astfel de creioane. 2. poezie descriptivă cu fond liric, în care este înfățișat un peisaj (1). 3. lucrare muzicală lirică, amintind de un pastel (2) sau compusă pe cuvintele acestuia. II. adj. inv. (despre culori, desene) în tonuri pale; delicat. (< fr. pastel, it. pastello)

PASTEL ~uri n. 1) Creion moale, colorat, folosit în pictură. 2) Desen executat cu un astfel de creion, reprezentând, mai ales, o priveliște din natură. 3) Poezie lirică în care se zugrăvește un peisaj. 4) Compoziție muzicală compusă pe versurile unei asemenea poezii. /<fr. pastel, it. pastello

pastel n. 1. Bot. drobușor; 2. creion făcut din colori pulverizate; 3. tablou făcut cu pastel; 4. gen de poezie lirică descriptivă, o varietate a idilei, tablou scurt, dar expresiv și izbitor, copie fidelă de pe natură: Pasteluri de Alexandri.

*pastél n., pl. e și urĭ (fr. pastel, d. it. pastello, dim. d. pasta, pastă). Creĭon făcut din colorĭ pulverizate: a desemna cu pastel. Tabloŭ făcut cu asemenea creĭon: pastelurile luĭ Latour. Scurtă poezie lirică descriptivă: pastelurile luĭ Alexandri.

pastel s. n., pl. pasteluri

pastel s. n., pl. pasteluri

pastel s. n., pl. pasteluri

PASTEL (< fr. pastel; it. pastello, procedeu pictural pe bază de creioane colorate) Specie a genului liric în care este zugrăvit un colț de natură, un peisaj. Element predominant în pastel este descrierea naturii, sentimentul poetului desprinzîndu-se prin mijlocirea acesteia. Primele elemente de pastel apar în poezia lui V. Cîrlova (Înserare), I.H. Rădulescu (Sburătorul), însă adevăratul creator al pastelului în poezia noastră este V. Alecsandri, (Pasteluri), care a folosit, pentru întîia oară în poezia noastră, acest termen. Pastelul se întîlnește în opera multor poeți (D. Zamfirescu, G. Coșbuc, Șt. O. Iosif, Ion Pillat ș.a.). Ex. Cu firea ei cea arzătoare Sosit-a vara înapoi; Toți pomii sînt în sărbătoare, În teiu stă floare lîngă floare... E dulce vara pe la noi! Cînd dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot cîmpul parcă-ntinerește, Iar, deșteptată de pe prund, Cireada satului pornește... În urma ei un roiu de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării, S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Pînă ce-n zarea depărtată, Spre lacul trist se pun pe drum Și cum se duc, acum ș-acum, Se mai zăresc încă o dată Ca rămășița unui fum. (D. ZAMFIRESCU, Vara)

PASTEL adj. invar. v. pastelat. (În culori ~.)