9 definiții pentru particularist (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PARTICULARIST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste.
PARTICULARIST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
particularist1, ~ă a [At: VARLAAM – SADOVEANU, 325 / Pl: ~iști, ~e / E: particular + -ist] (Rar) Caracteristic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
particularist2, ~ă [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~iști, ~e / E: fr particularist] 1-2 smf, a (Adept) al particularismului1. 3 a Care se referă la particularism1. 4 a Care este caracteristic particularismului1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARTICULARIST, -Ă adj. Referitor la particularism1, propriu particularismului. // s.m. și f. Partizan al particularismului1. [< fr. particulariste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARTICULARIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al particularismului. (< fr. particulariste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*particularíst, -ă s. (d. particular). Adept al particularizmuluĭ. Adj. Spirit particularist.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
particularist adj. m., s. m., pl. particulariști; adj. f., s. f. particularistă, pl. particulariste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
particularist adj. m., s. m., pl. particulariști; adj. f., s. f. particularistă, pl. particulariste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
particularist (adept al particularismului) s. m., (particular, care ține de particularism) adj. m., pl. particulariști; f. sg. particularistă, pl. particulariste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
particularist, particularistăadjectiv
etimologie:
- particulariste DEX '09 DEX '98 DN