PARICID, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida.

paricid, ~ă [At: HELIADE, O. I, 433 / V: (înv) ~diu sn, ~rucid / Pl: ~izi, ~e / E: fr parricide] 1 sn Ucidere a părinților de către copii Si: (rar) patricid (1), (îvr) paricidere (1). 2 sn Crimă de paricid (1) Si: (rar) patricid (2), (îvr) paricidere (2). 3-4 smf, a (Persoană) care și-a ucis părinții. 5 a Care se referă la uciderea părinților.

PARICID, -Ă, (1) pariciduri, s. n. (2), paricizi, -de, s. m. și f. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f. Persoană care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). – Din fr. parricide, lat. parricida.

PARICID¹, pariciduri, s. n. Ucidere a propriilor părinți; crima de a-și omorî părinții.

PARICID, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a ucis tatăl sau mama. // s.n. Ucidere a părinților. [< fr. parricide, cf. lat. parricidium < parens – părinte, caedere – a ucide].

PARICID, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care și-a ucis părinții. II. s. n. ucidere a părinților. (< fr. parricide, lat. parricida, /II/ parricidium)

PARICID¹ n. Crimă care constă în uciderea unuia sau a ambilor părinți. /<fr. parricide, lat. parricida

paricid m. ucigaș de tată sau de mamă. ║ n. crima paricidului. ║ a. mână paricidă.

*paricíd, -ă s. și adj. (lat. parricida, din *patri-cida, d. páter, tată, și -cida, din occidere, a ucide. V. infanti- și regi-cid). Care-șĭ ucide părințiĭ (pe unu saŭ pe amîndoĭ). Subst. Un paricid, o paricidă. S. n., pl. urĭ saŭ și e. Paricidiŭ.

paricidiu sn vz paricid

parucid, ~ă s, a vz paricid

*paricídiŭ n. (lat. parricidium). Acțiunea de a-țĭ ucide părințiĭ.

paricid¹ (crimă) s. n., pl. paricide

!paricid² (crimă) s. n., pl. paricide

paricid (crimă) s. n., pl. pariciduri

paricidiu.

PARICID s. (rar) patricid.

PARICID s. (rar) patricid.