parfuma [At: MN (1836), 26/5 / V: (înv) prof~ (Pzi: 3 și: profumă) / Pzi: ~mez / E: fr parfumer, it profumare] 1 vt A impregna cu un miros plăcut și pătrunzător Si: a îmbălsăma, a înmiresma, a miresma. 2-3 vtr A(-și) da cu parfum (5). 4-5 vtr (Înv) A (se) înmiresma cu anumite plante plăcut mirositoare. 6 vt (Rar) A aromatiza alimente.