13 definiții pentru parenchim parenchimă parenhim parenhimă parenșim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme.

PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme.

parenchim sn [At: AMFILOHIE, G. F. 241v/5 / V: (rar) sf, (înv) ~nhim, ~nhi sf, ~nșim / Pl: ~e / E: it parenchima, fr parenchyme] 1 (Bot) Țesut vegetal fundamental, moale și bogat în spații intercelulare. 2 (Atm) Țesut spongios, vascularizat, specific organelor glandulare.

PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut cu aspect spongios, străbătut de foarte multe vase, format din elemente tisulare specifice unui organ. Ficatul... prezintă atît la suprafață cît și în profunzimea parenchimului cîteva abcese de mărime variabilă. BABEȘ, O. A. I 363. 2. Țesut compus din celule vii, cu membrana neîngroșată și cu spații intercelulare; formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor.

PARENCHÍM s.n. 1. Țesut moale cu aspect spongios, bogat în vase sanguine. 2. Țesut vegetal, moale și spongios, compus din celule vii, care umple intervalele dintre părțile fibroase. [Pl. -me, -muri. / < fr. parenchyme, cf. gr. parenchyma – umplutură].

PARENCHÍM s. n. 1. țesut spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. țesut vegetal, moale și spongios, care umple intervalele dintre părțile fibroase. (< fr. parenchyme, gr. parenchyma)

PARENCHÍM ~e n. 1) (la animale) Țesut funcțional spongios, cu numeroase vase sangvine, caracteristic unor organe interne (ficat, splină, plămâni etc.). 2) (la plante) Țesut celular de bază, care asigură o serie de funcții (asimilarea, disimilarea etc.). /<it. parenchima, fr. parenchyme

parenchi sf vz parenchim

*parenchímă f., pl. e (vgr. paréghyma, d. pará, alăturea, și éghyma, răspîndire). Anat. Țesutu spongios propriŭ organelor glanduloase. Bot. Țesutu celular, moale, spongios, care, în frunze, tulpine tinere și fructe, umple intervalele părților fibroase. – Fals parenchím n., pl. e și urĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parenchím s. n., pl. parenchíme

parenchím s. n., pl. parenchíme

Intrare: parenchim
parenchim1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parenchim
  • parenchimul
  • parenchimu‑
plural
  • parenchime
  • parenchimele
genitiv-dativ singular
  • parenchim
  • parenchimului
plural
  • parenchime
  • parenchimelor
vocativ singular
plural
parenchimă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parenchi
  • parenchima
plural
  • parenchime
  • parenchimele
genitiv-dativ singular
  • parenchime
  • parenchimei
plural
  • parenchime
  • parenchimelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parenhim
  • parenhimul
  • parenhimu‑
plural
  • parenhime
  • parenhimele
genitiv-dativ singular
  • parenhim
  • parenhimului
plural
  • parenhime
  • parenhimelor
vocativ singular
plural
parenhimă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parenhi
  • parenhima
plural
  • parenhime
  • parenhimele
genitiv-dativ singular
  • parenhime
  • parenhimei
plural
  • parenhime
  • parenhimelor
vocativ singular
plural
parenșim substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parenșim
  • parenșimul
  • parenșimu‑
plural
  • parenșime
  • parenșimele
genitiv-dativ singular
  • parenșim
  • parenșimului
plural
  • parenșime
  • parenșimelor
vocativ singular
plural
parenchim2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parenchim
  • parenchimul
  • parenchimu‑
plural
  • parenchimuri
  • parenchimurile
genitiv-dativ singular
  • parenchim
  • parenchimului
plural
  • parenchimuri
  • parenchimurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

parenchim parenchimă parenhim parenhimă parenșim

  • 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Ficatul... prezintă atît la suprafață cît și în profunzimea parenchimului cîteva abcese de mărime variabilă. BABEȘ, O. A. I 363.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Țesut cu aspect spongios, străbătut de foarte multe vase, format din elemente tisulare specifice unui organ.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Țesut moale cu aspect spongios, bogat în vase sanguine.
      surse: DN
    • diferențiere (la animale) Țesut funcțional spongios, cu numeroase vase sangvine, caracteristic unor organe interne (ficat, splină, plămâni etc.).
      surse: NODEX
  • 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Țesut compus din celule vii, cu membrana neîngroșată și cu spații intercelulare; formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Țesut vegetal, moale și spongios, compus din celule vii, care umple intervalele dintre părțile fibroase.
      surse: DN MDN '00
    • diferențiere (la plante) Țesut celular de bază, care asigură o serie de funcții (asimilarea, disimilarea etc.).
      surse: NODEX

etimologie: