PARENCHIM, parenchime, s. n. 1. Țesut cu aspect spongios, străbătut de foarte multe vase, format din elemente tisulare specifice unui organ. Ficatul... prezintă atît la suprafață cît și în profunzimea parenchimului cîteva abcese de mărime variabilă. BABEȘ, O. A. I 363. 2. Țesut compus din celule vii, cu membrana neîngroșată și cu spații intercelulare; formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor.