parchet sf [At: LEON ASACHI, B. 29/27 / V: păr~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr parquet] 1 Pardoseală executată prin asamblarea în forme geometrice a unor piese din lemn tare, prelucrate special. 2 (Prc) Fiecare dintre piesele utilizate la executarea unei astfel de pardoseli. 3 Fiecare dintre suprafețele delimitate în care este împărțită o pădure, în vederea exploatării ei. 4 (Pex) Suprafață delimitată de teren de pe care a fost tăiată o parte a pădurii sau pădurea Si: (reg) curătură. 5 Instituție judiciară pe lângă unele instanțe judecătorești, cu atribuția de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea la judecarea proceselor penale. 6 Local în care funcționează parchetul (5). 7 Funcționari prin care se exercită atribuțiile parchetului (5).

PARCHET¹, parchete, s. n. I. Pardoseală făcută din scîndurele (de obicei de stejar sau de fag), îmbinate între ele în formă de desene geometrice. Parchetele deveneau lucii ca oglinda. ANGHEL, PR. 5. Atmosfera e greoaie, Pică picuri mari de ploaie Pe parchetul în ruină. COȘBUC, P. II 98. ♦ Piesă de lemn îngustă și cu lungime mică care servește la facerea tipului de pardoseală descris mai sus. II. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în exploatare; suprafață pe care s-a făcut o tăiere într-o pădure. Apoi, îi dat pe-aici parchetu-n tăiere și însămnăm copacii, care trebuie să rămină de sămînță. HOGAȘ, DR. II 84. Are... o pădure frumoasă pe care a împărțit-o în parchete, tăind cîte unul în fiecare an. I. IONESCU, D. 224.

PARCHET², parchete, s. n. Magistratură specială (atașată în trecut pe lîngă tribunale, curți de apel și curtea de casație), care avea sarcina de a face cercetări în materie penală și de a deschide acțiune publică împotriva infractorilor, precum și de a pune concluzii în materie civilă, în procesele în care figurau persoane incapabile; minister public. V. procuratură. Prefectul Baloleanu trecu apoi repede la primărie, urmat de membrii parchetului și comandantul trupelor. REBREANU, R. II 235. Au fost trimiși la parchet pentru hoție. I. BOTEZ, ȘC. 95. ♦ Membrii acestei magistraturi. Figurile severe ale judecătorilor de instrucție și toate aparențele magistrale și solemne ale parchetelor, pentru el erau lucruri de rînd care nu-i mai făceau nici o impresie. VLAHUȚĂ, O. A. I 147.

PARCHET s.n. I. 1. Piesă de lemn în general de esență tare, folosită la pardosirea încăperilor; pardoseală făcută din astfel de piese. 2. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în exploatare. II. (În trecut) Magistratură specială care făcea cercetări în materie penală. ♦ Membrii acestei magistraturi; localul în care funcționa această instituție. [Pl. -te, -turi. / < fr. parquet].

PARCHET s. n. I. piesă de lemn în general de esență tare, pentru pardoseli; pardoseala însăși. II. fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în curs de exploatare. III. instituție judiciară care face cercetări în materie penală; localul în care funcționează; funcționarii ei. (< fr. parquet)

PARCHET¹ ~e n. 1) Material de construcție constând din scândurele de lemn de esență tare, înguste și scurte, folosite la pardosirea încăperilor (pe jos). 2) Pardoseală făcută din astfel de material. /<fr. parquet

PARCHET² ~e n. Porțiuni dintr-o pădure în curs de exploatare. /<fr. parquet

PARCHET³ ~e n. 1) Instituție judiciară specială care are dreptul să exercite acțiuni penale și să susțină acuzarea în procesele penale. 2) Totalitate a membrilor acestei instituții. 3) Clădire unde se află această instituție. /<fr. parquet

parchet n. 1. pardoseala unei camere cu bucăți netede de lemn; 2. porțiune dintr’o pădure împărțită în secțiuni; 3. spațiu într’un tribunal unde se află scaunele judecătorilor și baroul advocaților; 4. locul unde reprezentanții ministerului public își țin ședințele: procurorul general e la parchet; 5. magistrații înșiși cari reprezentă ministerul public: parchetul va decide.

*parchét n., pl. e (fr. parquet, dim. d. parc, parc). Biurou saŭ camera procuroruluĭ într’un tribunal: mă duc la parchet. Ministeru public (procuroru și ceĭ-lalțĭ funcționarĭ), care cercetează crimele și delictele: parchetu cercetează. O bucată dintr’o pădure împărțită în alte bucățĭ maĭ micĭ. Pardoseală făcută din scîndurele de stejar lustruite.

părchet sn vz parchet

parchet s. n., pl. parchete

parchet s. n., pl. parchete

parchet s. n., pl. parchete

PARCHET s. (SILV.) (pop.) curătură, (Ban., Transilv., Maram. și Bucov.) șlag. (~ într-o pădure.)

PARCHET s. (SILV.) (pop.) curătură, (Ban., Transilv., Maram. și Bucov.) șlag. (~ într-o pădure.)