PARCHET¹, parchete, s. n. I. Pardoseală făcută din scîndurele (de obicei de stejar sau de fag), îmbinate între ele în formă de desene geometrice. Parchetele deveneau lucii ca oglinda. ANGHEL, PR. 5. Atmosfera e greoaie, Pică picuri mari de ploaie Pe parchetul în ruină. COȘBUC, P. II 98. ♦ Piesă de lemn îngustă și cu lungime mică care servește la facerea tipului de pardoseală descris mai sus. II. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în exploatare; suprafață pe care s-a făcut o tăiere într-o pădure. Apoi, îi dat pe-aici parchetu-n tăiere și însămnăm copacii, care trebuie să rămină de sămînță. HOGAȘ, DR. II 84. Are... o pădure frumoasă pe care a împărțit-o în parchete, tăind cîte unul în fiecare an. I. IONESCU, D. 224.