7 definiții pentru paraplegic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique.

PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique.

paraplegic, ~ă smf, a [At: PARHON, B. 98 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr paraplégique] 1-2 (Persoană) care suferă de paraplegie.

PARAPLÉGIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de paraplegie. [< fr. paraplégique].

PARAPLÉGIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de paraplegie. (< fr. paraplégique)

PARAPLÉGIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care ține de paraplegie; propriu paraplegiei. 2) Care suferă de paraplegie. /<fr. paraplégique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice

paraplégic adj. m., s. m. (sil. -ple-), pl. paraplégici; f. sg. paraplégică, pl. paraplégice

Intrare: paraplegic (s.m.)
paraplegic2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: pa-ra-ple-gic info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paraplegic
  • paraplegicul
  • paraplegicu‑
plural
  • paraplegici
  • paraplegicii
genitiv-dativ singular
  • paraplegic
  • paraplegicului
plural
  • paraplegici
  • paraplegicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paraplegic, -ă paraplegică

  • 1. (Persoană) care suferă de paraplegie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: