paralelogram sn [At: CĂLĂTORIE, I, 186^v / V: (înv) paralil~, ~lilograma sfp, ~lilogramon / S și: paralle~ / Pl: ~e / E: ger Parallelogramm, fr parallélogramme, ngr παραλληλόγραμμον] 1 Patrulater care are laturile opuse paralele și egale. 2 (Îs) ~ul forțelor (sau, îvr, puterilor) Regulă și construcție grafică cu ajutorul căreia se determină rezultanta a două forțe concurente. 3 Obiect, construcție, teren etc. de forma unui paralelogram (1).

PARALELOGRAM, paralelograme, s. n. Patrulater care are laturile opuse paralele și egale. Paralelogramul forțelor = construcție grafică cu ajutorul căreia se determină rezultanta a două forțe concurente.

PARALELOGRAM s.n. Patrulater cu laturile opuse egale și paralele. ♦ Paralelogramul forțelor = construcție grafică cu care se determină rezultanta a două forțe concurente. [< fr. parallélogramme, cf. gr. parallelos – paralelă, gramma – figură].

PARALELOGRAM s. n. patrulater cu laturile opuse egale și paralele. ♦ ŭl forțelor = construcție grafică cu care se determină rezultanta a două forțe concurente. (< fr. parallélogramme, germ. Parallelogramm)

PARALELOGRAM ~e n. Patrulater cu laturile opuse paralele și egale. /<fr. parallélogramme, germ. Parallelogramme

paralelogram n. cadrilater plan ale cărui laturi opuse sunt paralele.

*paralelográm n., pl. e (lat. parallelogrammum, d. vgr. parallelógrammon). Cŭadriláter compus din laturĭ egale între ele cîte doŭă și formînd doŭă unghĭurĭ obtuze și doŭă ascuțite saŭ, maĭ pe scurt, un rectángul turtit.

paralilogram sn vz paralelogram

paralilograma sfp vz paralelogram

paralilogramon sn vz paralelogram

paralelogram (desp. -lo-gram) s. n., pl. paralelograme

paralelogram (-lo-gram) s. n., pl. paralelograme

paralelogram s. n. (sil. -gram), pl. paralelograme

PARALELO- „paralel, echidistant”. ◊ gr. parallelos „paralel” > fr. parallélo-, germ. id., engl. id. > rom. paralelo-. □ ~drom (v. -drom), adj., (despre frunze) care prezintă nervuri paralele; ~gram (v. -gram), s. n., patrulater cu laturile opuse egale și paralele; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument medical pentru situarea și trasarea ecuatorului unuia sau a mai multor dinți la o anumită înclinare a modelului de lucru; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar botanic din colecția originală a autorului taxonului, care însă nu este holotipul, nici izotipul, nici sintipul; ~trop (v. -trop), adj., (despre organe vegetale) cu mișcări de orientare paralele cu direcția excitantului.