20 de definiții pentru paragină părangină păragină paragen paragin parangin parangină parlagină păpărangină părangână părlagină părlangină părăgină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARÁGINĂ, paragini, s. f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ♦ Ruină, dărăpănătură; construcție dărăpănată. ♦ Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții. [Var.: (înv.) părágină s. f.] – Et. nec.

PARÁGINĂ, paragini, s. f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ♦ Ruină, dărăpănătură; construcție dărăpănată. ♦ Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții. [Var.: (înv.) părágină s. f.] – Et. nec.

paragină1 sf [At: (a. 1725) URICARIUL, VII, 16 / V: (înv) ~gen sn, paragin sn, păragen sn, păr~, (reg) părang~, părăg~ / Pl: ~ni, ~ne, (reg) părăgini / E: cf mg parrag] 1-2 Pământ (care nu a fost lucrat niciodată sau) care a fost lăsat multă vreme nelucrat, neîngrijit Si: părăgineală, pârloagă, țelină (îrg) ogor, (reg) părăginitură. 3 Teren neproductiv. 4 Ruină. 5 Construcție dărăpănată Si: dărăpănătură. 6-7 (Stare de) părăsire a unui teren, a unei construcții etc. Si: (asr) neîngrijire.

PARÁGINĂ, paragini, s. f. 1. Loc părăsit, lăsaț necultivat, teren acoperit de buruieni; pîrloagă, moină. Și cîmpul e deșert. Un zid neterminat, Paragină, miros de cucută. BENIUC, v. 108. Era atîta pămînt încît era mai multă paragină decît arătură. SADOVEANU, E. 27. ◊ Fig. Cărările lumii se ridică spre creștete, Se desfac din paragini deșteptate popoare. DEȘLIU, G. 54. ◊ (Adjectival) Într-o vie paragină își făcuse culcușul o vulpe. ISPIRESCU, la TDRG. Se întoarce în curte, o curte paragină de mahala, și aprinde un chibrit, CARAGIALE, O. II 87. ♦ Ruină, dărăpănătură. Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. 2. Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei clădiri. Hotărîrea [lui Tudor] era să clădească iar casa risipită și să ridice din paragină livada lui Ionașcu. SADOVEANU, O. VII 103. – Pl. și: părăgini (VLAHUȚĂ, la TDRG). – Variantă: părágină (ODOBESCU, S. III 322) s. f.

PARÁGINĂ ~i f. 1) Plantă erbacee cu frunze înguste și lungi, cu rădăcina puternică și ramificată, care crește, îndeosebi, pe locurile nelucrate. 2) Teren necultivat plin cu buruieni. 3) Stare a unui teren sau a unei clădiri de care nu îngrijește nimeni. /Orig. nec.

parágină f. 1. pământ rămas necultivat; 2. Bot. parangină. [Ung. PARAG].

*parágină f., pl. e și părăginĭ (ung. parag, parrag, parlag, paragină, cu term. din țelină, d. vsl. prĭelogŭ, schimbare. D. ung. vine sîrb. parlog și rut. palag, vie părăsită. V. pîrloagă). Vie părăsită. Lucru părăsit și ruinat.

PĂRÁGINĂ s. f. v. paragină.

păragenă[1] sf vz paragină1

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: păragen sn LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parágină s. f., g.-d. art. paráginii; pl. parágini

parágină s. f., g.-d. art. paráginii; pl. parágini


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARÁGINĂ s. 1. pârloagă, țelină, (pop.) părăgineală, (înv. și reg.) ogor, (reg.) hat, părăginitură. (Grădina a ajuns o ~.) 2. părăginire, părăsire, sălbăticie. (Parc lăsat în ~.) 3. v. ruină.

PARAGINĂ s. 1. pîrloagă, țelină, (pop.) părăgineală, (înv. și reg.) ogor, (reg.) hat, părăginitură. (Grădina a ajuns o ~.) 2. părăginire, părăsire, sălbăticie. (Parc lăsat în ~.) 3. dărăpănătură, dărîmătură, năruitură, prăbușitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

păragínă (părágini), s. f.1. Ruină, dărîmătură. – 2. Părăsire, abandonare. – 3. Țarină, ogor negru, țelină, pîrloagă. – 4. (Adj.) Viran, nepopulat. – Var. paragină. Origine îndoielnică. Poate în loc de *părajină < părădui. Se pune de obicei în legătură cu mag. parrag, parlag „pîrloagă”, cf. pîrlog (Cihac, II, 246; Tiktin; Candrea); dar der. este dificilă din punct de vedere fonetic (Tiktin presupune că finala o reproduce pe cea din țelină, compoziție care e puțin probabilă) și nu explică toate sensurile cuvîntului rom. Giuglea, Dacor., I, 495, prefera etimonul lat. *voraginem, încrucișat cu pîrlog sau părăsi și Conev 39 pornea de la sl. prazdĭnŭ, ambele improbabile. Pare bătătoare la ochi coincidența cu lucan. prasana, pe care Rohlfs, Ital., 359 îl explică printr-un lat. *piraginem. Der. părăgini, vb. (a părăsi; a lăsa ogorul pîrloagă; a (se) degrada, a (se) ruina); părăginos, adj. (ruinat, părăsit); parangină, s. f. (vițelar, Anthoxanthum odoratum).

Intrare: paragină
paragină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paragină
  • paragina
plural
  • paragini
  • paraginile
genitiv-dativ singular
  • paragini
  • paraginii
plural
  • paragini
  • paraginilor
vocativ singular
plural
părangină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părangină
  • părangina
plural
  • părangini
  • păranginile
genitiv-dativ singular
  • părangini
  • păranginii
plural
  • părangini
  • păranginilor
vocativ singular
plural
păragină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păragină
  • păragina
plural
  • păragini
  • păraginile
genitiv-dativ singular
  • păragini
  • păraginii
plural
  • păragini
  • păraginilor
vocativ singular
plural
paragen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paragin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parangin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parangină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parlagină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păpărangină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părăgină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părangână
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părlagină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părlangină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părăgină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

paragină părangină păragină paragen paragin parangin parangină parlagină păpărangină părangână părlagină părlangină părăgină

  • 1. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: moină pârloagă attach_file 5 exemple
    exemple
    • Și cîmpul e deșert. Un zid neterminat, Paragină, miros de cucută. BENIUC, V. 108.
      surse: DLRLC
    • Era atîta pămînt încît era mai multă paragină decît arătură. SADOVEANU, E. 27.
      surse: DLRLC
    • figurat Cărările lumii se ridică spre creștete, Se desfac din paragini deșteptate popoare. DEȘLIU, G. 54.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Într-o vie paragină își făcuse culcușul o vulpe. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Se întoarce în curte, o curte paragină de mahala, și aprinde un chibrit. CARAGIALE, O. II 87.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Construcție dărăpănată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dărăpănătură ruină attach_file un exemplu
      exemple
      • Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Hotărîrea [lui Tudor] era să clădească iar casa risipită și să ridice din paragină livada lui Ionașcu. SADOVEANU, O. VII 103.
        surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: părăgini.
    surse: DLRLC

etimologie: