17 definiții pentru panarițiu panariciu panaris


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

panarițiu sn [At: N. LEON, MED. 125 / V: (rar) ~iciu, panaris / Pl: ~ii / E: lat panaris, fr panaris] Infecție localizată la degete, în jurul unghiilor Si: (pop) sugel, sugiu, (reg) păducel (13), pușiț.

PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium.

PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium.

PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație purulentă a degetelor de la mîini și de la picioare; sugel, sugiu. – Variantă: panaríciu s. n.

PANARÍȚIU s.n. (Med.) Inflamație cu puroi a țesuturilor din jurul unghiilor. [Pron. -țiu, var. panariciu s.n. / < lat. panaricium, cf. fr. panaris].

PANARÍȚIU s. n. inflamație a țesuturilor din jurul unghiilor. (< lat. panaricium)

PANARÍȚIU ~i n. Inflamație purulentă a țesuturilor digitale; sugel. /<lat. panaricium

PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.

PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.

PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.

PANARÍCIU s.n. v. panarițiu.

panaris n. Med. inflamațiune acută a unei părți a degetului.

*panarícĭŭ și -íțiŭ n. (lat. panaricium, d. vgr. paronychía, adică „aproape de unghiĭ”). Med. Inflamațiune flegmonoasă a vîrfuluĭ degetuluĭ (pop. sugel, sugiŭ, păr saŭ buba cea rea).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)

panaríțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PANARÍȚIU s. (MED.) (pop.) sugel, sugiu, (reg.) păducel, pușiț, sugiuc.

PANARIȚIU s. (MED.) (pop.) sugel, sugiu, (reg.) păducel, pușiț, sugiuc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PANARÍȚIU (< fr.; {s} lat. panaricium, gr. paronychia < para „contrar” și onyx „unghie”) s. n. Inflamație purulentă acută a țesuturilor degetelor provocată de microtraume (înțepături, tăieturi, rosături). Se deosebesc: p. unghial, cutanat (superficial), subcutanat, tenosinovial și osos.

Intrare: panarițiu
panarițiu substantiv neutru
  • pronunție: -țiu pr. -țĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panarițiu
  • panarițiul
  • panarițiu‑
plural
  • panariții
  • panarițiile
genitiv-dativ singular
  • panarițiu
  • panarițiului
plural
  • panariții
  • panarițiilor
vocativ singular
plural
panariciu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panariciu
  • panariciul
  • panariciu‑
plural
  • panaricii
  • panariciile
genitiv-dativ singular
  • panariciu
  • panariciului
plural
  • panaricii
  • panariciilor
vocativ singular
plural
panaris
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)