15 definiții pentru panaș panaj pănaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANÁȘ, panașe, s. n. Mănunchi de pene1 (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.; penaj. ♦ P. gener. Mănunchi de pene1 folosit ca podoabă. [Pl. și: panașuri] – Din fr. panache.

panaș sn [At: CARAGIALE, O. VI, 389 / V: (pop) ~aj, păn~ / Pl: ~e, ~uri / E: fr panache] 1 Mănunchi de pene1 colorate care împodobea odinioară, în unele țări, și astăzi, chipiul sau coiful militarilor Si: (rar) pampon, penaj, peniș, surugi. 2 (Pgn) Orice mănunchi de pene1 folosit ca podoabă. 3 Element de decor care constituie un semn distinctiv de noblețe Vz blazon.

PANÁȘ, panașuri, s. n. Mănunchi de pene1 (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.; penaj. ♦ P. gener. Mănunchi de pene1 folosit ca podoabă. [Pl. și: panașe] – Din fr. panache.

PANÁȘ, panașuri, s. n. Mănunchi de pene, adeseori colorate, care se punea altădată la chipiul sau coiful militarilor drept podoabă; surguci, pompon. (Fig.) Sultanul cu surguciul lui Soliman în frunte, Ce arde ca panașul de flăcări pe un munte, întunecă vederea precum un soare viu. ALECSANDRI, P. III 377.

PANÁȘ s.n. Smoc de pene (colorate) care împodobea odinioară coiful sau chipiul militarilor; penaj. [Pl. -șuri. / < fr. panache, cf. it. pennaccio – penaj].

PANÁȘ s. n. mănunchi de pene (colorate) care împodobea odinioară coiful sau chipiul militarilor; penaj. (< fr. panache)

PANÁȘ ~uri n. înv. Smoc de pene colorate, folosit ca podoabă la un acoperământ pentru cap (pălărie, chipiu, coif etc.). [Pl. și panașe] /<fr. panache

panaș n. mănunchiu de pene flotante cu care se ornează un coif sau o pălărie; fig. ca panașul de flăcări pe un munte AL. (= fr. panache).

*panáș n., pl. e (fr. panache, d. it. pennacchio, și -accio, d. penna, pană). Rar. Pompon de pene. Fig. Pompă, strălucire: Francezuluĭ îĭ place panașu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

panáș s. n., pl. panáșuri/panáșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PANÁȘ s. 1. pompon, (înv.) cristă. (~ la chipiul unor uniforme militare.) 2. v. surguci.

PANAȘ s. pompon, (înv.) cristă. (~ la chipiul unor uniforme militare.)

Intrare: panaș
panaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panaș
  • panașul
  • panașu‑
plural
  • panașe
  • panașele
genitiv-dativ singular
  • panaș
  • panașului
plural
  • panașe
  • panașelor
vocativ singular
plural
panaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pănaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
panaș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panaș
  • panașul
  • panașu‑
plural
  • panașuri
  • panașurile
genitiv-dativ singular
  • panaș
  • panașului
plural
  • panașuri
  • panașurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

panaș panaj pănaș

  • 1. Mănunchi de pene (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.
    exemple
    • figurat Sultanul cu surguciul lui Soliman în frunte, Ce arde ca panașul de flăcări pe un munte, întunecă vederea precum un soare viu. ALECSANDRI, P. III 377.
      surse: DLRLC

etimologie: