17 definiții pentru palpitație palpitațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione.

PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione.

palpitație sf [At: FILIMON, O. I, 135 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr palpitation] 1-3 Palpitare (1-3). 4 (Pan) Legănare. 5 (Pan) Tremurare. 6 (Pan) Licărire. 7 (Fig) Palpitare (7). 8 (Fig) Vibrare.

PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. (La sg., adesea cu valoare de pl.) Mișcare, zvîcnire repede și neregulată a inimii (provocată de o boală, de un efort, de o emoție). Suferă de palpitații. 4 Fig. Simțire. Eu care am jărtfit toate palpitațiile inimii mele! ALECSANDRI T. 1015.

PALPITÁȚIE s.f. Mișcare convulsivă a unei părți oarecare a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. [Gen. -iei, var. palpitațiune s.f. / cf. fr. palpitation, lat. palpitatio].

PALPITÁȚIE s. f. 1. mișcare convulsivă a unei părți a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. 2. (fig.) tremur ușor, emoție. (< fr. palpitation, lat. palpitatio)

PALPITÁȚIE ~i f. mai ales la pl. 1) Bătaie neregulată și mai accelerată a inimii (provocată de emoții, eforturi, boli etc.). 2) fig. Stare afectivă manifestată prin modificări de ordin neurovegetativ în funcționarea organismului; emoție. /<fr. palpitation

palpitațiune sf vz palpitație

PALPITAȚIÚNE s.f. v. palpitație.

palpitați(un)e f. 1. agitare convulsivă a unei părți a corpului; 2. bătaie violentă și neregulată a inimii.

*palpitațiúne f. (lat. palpitátio, -ónis). Acțiunea de a palpita. Bătaĭe violentă și neregulară a inimiĭ: a suferi de palpitațiune de inimă. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

palpitáție (-ți-e) s. f., art. palpitáția (-ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (-ți-i-)

palpitáție s. f. (sil. -ți-e), art. palpitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PALPITÁȚIE s. 1. bătaie, palpitare, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.) 2. v. freamăt.

PALPITAȚIE s. 1. bătaie, palpitare, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.) 2. freamăt, palpitare, pulsație, trepidație. (~ vieții.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PALPITÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Senzație neplăcută în regiunea inimii, provocată de bătăi anormale ale inimii, mai puternice, mai rapide sau neregulate. Poate fi funcțională (când este provocată de emoții, eforturi fizice, consum exagerat de cafea sau tutun etc.) sau poate să apară în cursul unor boli (ex. boala lui Basedow, insuficiență cardiacă, angină pectorală, aerofagie etc.).

Intrare: palpitație
palpitație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palpitație
  • palpitația
plural
  • palpitații
  • palpitațiile
genitiv-dativ singular
  • palpitații
  • palpitației
plural
  • palpitații
  • palpitațiilor
vocativ singular
plural
palpitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palpitațiune
  • palpitațiunea
plural
  • palpitațiuni
  • palpitațiunile
genitiv-dativ singular
  • palpitațiuni
  • palpitațiunii
plural
  • palpitațiuni
  • palpitațiunilor
vocativ singular
plural