9 definiții pentru paliță paleță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

paliță sf [At: VARLAAM, C. 76 / V: (îrg) ~leță / Pl: ~țe / E: slv палица] 1 (Trs) Par1. 2 (Trs) Nuia. 3 (Trs) Băț. 4 (Reg) Epitet dat unui om foarte înalt și subțire. 5 (Reg) Nărav.

PÁLIȚĂ, palițe, s. f. (Transilv.) Nuia, vargă, băț. Pentru-o mîndră ca a mea Multă cale-aș trepăda; Dară pentru maică-sa, Nici o urmă n-aș călca, Că-mi deschide portița Și mă ia cu palița. BIBICESCU, P. P. 391. ♦ Varga undiței.

pàliță f. prăjină. [Rus. PALIȚA].

páliță (Trans. Munt. Mold.) f., pl. e și păleáță (Olt.) f., pl. ețe (vsl. bg. sîrb. rus. pálica, rudă cu palcă, pălesc). Jerdie de bătut. – În Arg. Ml. (Cod.) peleacă, pl. ecĭ, smetie, „prăjină pentru bătaĭe”. V. beldie, nuĭa.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁLIȚĂ s. v. băț, coadă, nuia, par, prăjină, vargă.

paliță s. v. BĂȚ. COADĂ. NUIA. PAR. PRĂJINĂ. VARGĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

páliță (pálițe), s. f. – Par, nuia, vargă. – Var. (Olt.) păleață, (Munt.) păleacă, peleancă. Sl. palica (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 241; Conev 65), cf. sb., cr., slov., ceh., rus. palica, pol. paliczka, mag. pálcza. Var. arată o încrucișare cu a păli „a lovi”. E dubletul lui palțău, s. n. (Trans., băț) din mag. pálca (Mîndrescu 95).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

páliță, pálițe, s.f. (reg.) 1. prăjină, par; nuia, vargă, băț. 2. om foarte înalt și subțire. 3. nărav, meteahnă.

Intrare: paliță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paliță
  • palița
plural
  • palițe
  • palițele
genitiv-dativ singular
  • palițe
  • paliței
plural
  • palițe
  • palițelor
vocativ singular
plural
paleță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.