PALIȚĂ s.f. (Mold., Ban., Criș.) Par; nuia, vargă, băț. A: Veni ... cu gloate multe, cu arme si cu palițe. VARLAAM. Este bîrnă lungă sau paleță lungă. URECHE; cf. DOSOFTEI, VS; NCL I, 31. C: Paliczĕ. Baculus. AC, 358; cf. C 1737, 50^v. Variante: paleță (URECHE). Etimologie: sl. palica. Cf. p o c i u m b, ș a r a m p o i; b o t ă, m a t r a c, ș t a p.