17 definiții pentru pașnic pacinic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pașnic2, ~ă [At: HERODOT (1645), 404 / V: pacin~ / Pl: ~ici, ~ice / E: pace + -nic] 1-2 a (D. oameni sau colectivități umane) Care (iubește și) susține pacea. 3 a (D. oameni sau colectivități umane) Care trăiește în pace. 4-5 a (D. vorbele și manifestările oamenilor) Care (exprimă sau) susține pacea. 6 a (D. fenomene sociale, politice etc.) Care se desfășoară în pace Si: (înv) nepricinuitor, pacific, păciuit (îvr) nezărvitor. 7 sm (Îvr) Judecător rural de pace, ales dintre săteni. 8 a Calm. 9 a Potolit. 10 a Liniștit. 11 a Tihnit. 12 a Care inspiră liniște, tihnă.

PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic.

PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic.

PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -e, adj. 1. Care iubește și susține pacea, care evită orice conflict, partizan al relațiilor prietenești, armonioase. Or fi știind oare pașnicii locuitori de pe acest ostrov din ce vremi de vijelie au rămas zidurile năruite? VLAHUȚĂ, R. P. 11. 2. (Despre acțiuni, atitudini etc.) Care sprijină lupta pentru pace; de pace, lipsit de agresivitate. După biruința Uniunii Sovietice, rămîne drum deschis realizărilor pașnice, prin înțelegere și înfrățire. SADOVEANU, E. 269. 3. (Despre un loc, despre un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. Lumina de aur a soarelui lucește blînd într-un colț pașnic de natură. SADOVEANU, O. VI 329. O singură colibă Sta pașnică în văi. COȘBUC, P. II 258. Tot ce-i înconjoară, deal, luncă, șes, izvor, E pașnic ca blîndețea din sufletele lor. ALECSANDRI, O. 246. – Variantă: (învechit) pácinic, -ă (EMINESCU, N. 38, ALECSANDRI, P. III 135, RUSSO, O. 66) adj.

PÁȘNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane sau colectivități) Care manifestă dragoste de pace; care se străduiește să evite conflictele. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este calm; lipsit de agresivitate; pacific. 3) (despre fapte sau acțiuni) Care se face în sprijinul păcii; care susține pacea. 4) (despre locuri, peisaje etc.) Care se caracterizează prin tihnă. /pace + suf. ~nic

pașnic (pacinic) a. 1. cui place pacea: om pașnic; 2. favorabil păcii: așezăminte pașnice; 3. scutit de turburări, liniștit: domnie pașnică.

páșnic, -ă adj. (vechĭ pacĭnic, d. pace, după veșnic). Ĭubitor de pace, liniștit, pacific: om pașnic. Care tinde la pace, spre pace: ideĭ, așezăminte pașnice. Liniștit, fără turburărĭ: domnie pașnică. Adv. În pace: a trăi pașnic.

PÁCINIC, -Ă adj. v. pașnic.

PÁCINIC, -Ă adj. v. pașnic.

PÁCINIC, -Ă adj. v. pașnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice

páșnic adj. m., pl. páșnici; f. sg. páșnică, pl. páșnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁȘNIC adj. 1. v. blând. 2. (înv.) pacific, păciuit. (Popor ~.) 3. v. calm. 4. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, potolit, tihnit. (A dus o viață ~.)

PAȘNIC adj. 1. blajin, blînd, bun, domol, (livr.) mansuet, (reg.) pîșin, (înv.) lin. (Un om extrem de ~.) 2. (înv.) pacific, păciuit. (Popor ~.) 3. calm, domol, liniștit, potolit, stăpînit, temperat. (Fire ~.) 4. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, potolit, tihnit. (A avut o viață ~.)

Pașnic ≠ agresiv, războinic, violent

Intrare: pașnic
pașnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pașnic
  • pașnicul
  • pașnicu‑
  • pașnică
  • pașnica
plural
  • pașnici
  • pașnicii
  • pașnice
  • pașnicele
genitiv-dativ singular
  • pașnic
  • pașnicului
  • pașnice
  • pașnicei
plural
  • pașnici
  • pașnicilor
  • pașnice
  • pașnicelor
vocativ singular
plural
pacinic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacinic
  • pacinicul
  • pacinicu‑
  • pacinică
  • pacinica
plural
  • pacinici
  • pacinicii
  • pacinice
  • pacinicele
genitiv-dativ singular
  • pacinic
  • pacinicului
  • pacinice
  • pacinicei
plural
  • pacinici
  • pacinicilor
  • pacinice
  • pacinicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)