P, p, s. m. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă bilabială surdă). [Pr.: pe, -pî. – Pl. și: (1, n.) p-uri]

p smi 1 A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei p (1), consoană oclusivă bilabială surdă. 3 Semn grafic pentru p (2).

P s. m. invar. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială surdă (2)). [Pr.: pe]

P s. m. invar. A optsprezecea literă a alfabetului, numită «pe», și sunetul pe care îl reprezintă; este o consoană ocluzivă bilabială surdă.

P s. m. invar. A optsprezecea literă^[1] a alfabetului, numită „pe”, și sunetul corespunzător.

P m. a 16-a literă a alfabetului.

p m. A șaĭ-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin. El reprezentă o consonantă labială mută care devine b cînd vibrează și coardele vocale ale gîtuluĭ și m cînd aeru e emis și pe nas.

p¹ (literă) [cit. pe/pî] s. m. / s. n., pl. m. p / n. p-uri

!p² (sunet) [cit. pî] s. m. / s. n., pl. m. p / n. p-uri

p¹ (literă) [cit. pe / pî] s. m. / s. n., pl. p / p-uri

p² (sunet) [cit. pî] s. m., pl. p

P, p s. m. invar. [cit. pe]

P (pr. pe)

p abrev. pentru piano*, pedală (1), piatti (v. talgere), proposta (v. subiect), parte (2).

P₁ (GENET.), simbol pentru generația parentală din cadrul experimentelor de încrucișare.

p (METR.), simbol pentru prefixul pico-.

P s. m. invar. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat prin această literă (consoană oclusivă, bilabială, surdă). 2. Simbol chimic pentru fosfor. 3. (FIZ.) Simbol pentru poise. 4. (LOG.) Simbol pentru predicatul concluziei unui silogism.

vitamina P expr. (glum.) relație sexuală cu un bărbat, recomandată unei femei frigide sau abstinente, ca tratament al problemelor hormonale și neuropsihice.