13 definiții pentru pătimaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂTIMÁȘ, -Ă, pătimași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ◊ (Adverbial) Vorbește pătimaș. 2. (Înv. și reg.) Bolnav, suferind. – Patimă + suf. -aș.

PĂTIMÁȘ, -Ă, pătimași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ◊ (Adverbial) Vorbește pătimaș. 2. (Înv. și reg.) Bolnav, suferind. – Patimă + suf. -aș.

pătimaș, ~ă [At: NECULCE, L. 266 / Pl: ~i, ~e / E: patimă + -aș] 1-2 smf, a (Persoană) torturată de suferințe fizice sau morale. 3-4 smf, a (Pex) (Persoană) nenorocită. 5-6 smf, a (Îrg) (Persoană) suferind de o boală. 7-8 smf, a (Persoană) cuprinsă de o patimă Si: pasionat, pătimitor (6-7). 9-10 a, av (Pex) (În mod) părtinitor. 11-12 a, av (Într-un mod) care exprimă patimă. 13 a Determinat de patimă Si: pasionat, (înv) pătimitor.

PĂTIMÁȘ, -Ă, pătimași, -e, adj. 1. Stăpînit de patimă, rob al unei pasiuni; pasionat. V. pornit. Tu ai, Tudore, suflet prea pătimaș. SADOVEANU, O. VII 65. Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil, Cînd ea-i rece și cu toane ca și luna lui april? EMINESCU, O. I 157. Eu văd că e peste putință a organiza cevași și a face cevași. cu atîția oameni pătimași și invidioși. BĂLCESCU, la GHICA, A. 566. ◊ (Adverbial) [Procesul] a sfîrșit printr-o achitare, pătimaș comentată. CAMIL PETRESCU, U. N. 9. ◊ (Substantivat) Din toți muritorii lumii, cel mai în nenorocire Și dintre toți pătimașii cel mai mult în osîndire Este omul care-ți scrie. CONACHI, P. 99. 2. Care trădează pasiune. Avea ochi pătimași și plini de foc. SADOVEANU, O. VII 77. Intervenția, și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă, păru tuturor atît de insolentă că provocă indignare. REBREANU, R. II 95. Răsună în văzduh zgomotul puternic al unei pătimașe sărutări. HOGAȘ, M. N. 24. 3. (Astăzi rar) Care suferă de o boală; suferind, bolnav. Era ger; el era cam subțire îmbrăcat și-a tremurat toată noaptea... De-atunci a rămas pătimaș. VLAHUȚĂ, O. A. 101. ◊ (Substantivat) Crezînd că pătimașul e răcit, încălzi cărămizi și i le puse pe coapse. Dar boala nu se ostoia, căci era din lăcomie. STĂNOIU, C. I. 165.

PĂTIMÁȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este stăpânit de o patimă. Atașament ~. A susține ~. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă patimă. Atitudine ~ă. Privire ~ă. 3) înv. reg. Care suferă de o boală; bolnav. /patimă + suf. ~aș

pătimaș a. și m. 1. suferind: fratele mai mare e cam pătimaș ISP.; 2. pasionat: iar Domnul pătimaș BOL.

pătimáș, -ă adj. (d. patimă). Pasionat, prea ĭubitor: pătimaș după literatură, după vin, de vin. Pasionat, plin de ură: judecător pătimaș, critică pătimașă. Bolnav: pătimaș de reŭmatizm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pătimáș adj. m., pl. pătimáși; f. pătimáșă, art. pătimáșa, pl. pătimáșe

pătimáș adj. m., pl. pătimáși; f. sg. pătimáșă, pl. pătimáșe

pătimaș, pl. pătimași, f. pătimașă, pl. pătimașe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂTIMÁȘ adj. 1. v. pasionat. 2. v. părtinitor.

PĂTIMÁȘ adj. v. bolnav, chinuit, nefericit, nenorocit, nesănătos, schingiuit, suferind, torturat.

PĂTIMAȘ adj. 1. pasionat, (înv.) împătimit. (Jucător ~.) 2. parțial, părtinitor, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~.)

pătimaș adj. v. BOLNAV. CHINUIT. NEFERICIT. NENOROCIT. NESĂNĂTOS. SCHINGIUIT. SUFERIND. TORTURAT.

Intrare: pătimaș
pătimaș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătimaș
  • pătimașul
  • pătimașu‑
  • pătimașă
  • pătimașa
plural
  • pătimași
  • pătimașii
  • pătimașe
  • pătimașele
genitiv-dativ singular
  • pătimaș
  • pătimașului
  • pătimașe
  • pătimașei
plural
  • pătimași
  • pătimașilor
  • pătimașe
  • pătimașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)