8 definiții pentru păstură (șervet) panstură pastură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păstu2 sf [At: LB / V: pans~, pas~ / Pl: ~ri, (rar) ~re / E: ns cf pănzătură] (Reg; Trs) 1 Șervet, ștergar în care se învelesc la țară alimentele transportate la câmp Si: (reg) merindare1. 2 Năframă. 3 Batistă. 4 Catrință.

păstură f. Tr. catrință, fota din napoi. [Scurtat din pânzătură].

2) păstúră f., pl. ĭ (cp. cu prestelcă, pestelcă). Trans. Fota din apoĭ. Față de masă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păstură/păstúră s. f., g.-d. art. păsturei/păstúrei


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

păstúră (-ri), s. f. – Partea din spate a catrinței. Origine necunoscută. Der. din pînzătură nu e posibilă (Tiktin; Candrea), iar cea din lat. expassus (Giuglea, RF, II, 56) este la fel de dificilă. După V. Buescu, R. Études roum., III, 163-66, din lat. *postūra < post, formație care pare dificilă (-ūra se atașează de obicei la teme verbale).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păstúră, păstúri, s.f. (reg.) 1. șervet, ștergar, merindare. 2. năframă, broboadă. 3. catrință, fotă dinapoi.

Intrare: păstură (șervet)
păstură2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstu
  • păstura
plural
  • păsture
  • păsturele
genitiv-dativ singular
  • păsture
  • păsturei
plural
  • păsture
  • păsturelor
vocativ singular
plural
păstură1 (pl. -i) substantiv feminin
  • pronunție: păstură, păstu
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstură
  • păstura
plural
  • păsturi
  • păsturile
genitiv-dativ singular
  • păsturi
  • păsturii
plural
  • păsturi
  • păsturilor
vocativ singular
plural
panstură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pastură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.