42 de definiții pentru păstrăv păstravi păstrăg păstrâv păstriv păstrov păstru păstrug păstruv păstruve păstrav


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păstrăv1 sm [At: (a. 1698) IORGA, S. D. X, 307 / V: (reg) ~rav, ~ăg, ~ă, ~râv, ~riv, ~rov, păstru, ~rug, ~ruv, ~ruve, prăstav, prăstăv / A și: ~răv / Pl: ~i / E: bg пъстърва] 1 (Șîc ~-de-Bistrița, ~-de-munte, ~-de-piatră) Pește de apă dulce din familia salmonidelor, cu corpul fusiform, de 20-40 cm lungime, acoperit cu solzi mici, cu spatele verde-măsliniu, stropit cu puncte negre și roșii, care trăiește în apele limpezi și reci de munte, fiind apreciat pentru carnea lui gustoasă Si: (reg) păstran, pătat (Salmo trutta fario). 2 (Iht; îc) ~-american (sau ~-irideu, ~-curcubeu, ~-sămănat) Specie de păstrăv de culoare albastră marmorată, originar din râurile Americii de Nord și care, dezvoltându-se mai repede, se crește în pepinierele piscicole (Salmo trutta iridea). 3 (Iht; îc) ~-de-mare Specie de lostriță care trăiește în mare (Salmo trutta marina). 4 (Iht; îs) ~ icraș Păstrăv femelă în perioada de reproducere. 5 (Iht; îs) ~ lăptaș Păstrăv mascul în perioada de reproducere. 6 (Iht; îc) ~-de-nisip Mreană (Barbus meridionalis peteyi). 7 (Iht; Mun; îf ~ru) Zvârlugă (Cobitis taenia). 8 (Bot; reg; îc) Burete-~ Specie de ciupercă comestibilă care crește în grupuri pe trunchiul arborilor, cu pălăria brună-roșcată, cu lamele albe, cu sporii albi și cu piciorul scurt Si: burete-negru (Pleurotus ostreatus). 9 (Bot; reg; îac) Specie de ciupercă cu pălăria cenușie verzuie sau roșiatică, cu lamele gălbui și cu piciorul galben cu puncte negre (Pleurotus serotinus). 10 (Îe) Doar n-am mâncat ~i N-am înnebunit. 11 (Bot; reg; îc) ~-de-nuc Specie de ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă în formă de evantai, de culoare galbenă-roșiatică, care crește pe trunchiul nucilor, fagilor sau ulmilor Si: burete-de-nuc (Polyporus squamosus). 12 (Bot; reg; îc) ~i-roșii Ciupercă comestibilă cu pălăria zgrunțuroasă, de culoare roșie, cu porii rotunzi, tot roșii, care crește pe arbori (Polyporus cinnabarinus). 13 (Bot; reg; îc) ~-de-pământ Ciupercă comestibilă moale, fără picior, cu pălăria membranoasă și albă, care crește pe ramuri putrede (Merulius niveus). 14 (Bot; reg; îc) ~-(roșu)-de-stejar Ciupercă comestibilă cu pălăria bombată, purpurie, puțin catifelată, cu piciorul gros și cu dungi sau puncte roșii Si: burete-de-stejar (Fistulina hapatica). 15 (Bot; reg; îc) ~-de-pădure Râșcov (Lactarius deliciosus). 16 (Reg; lpl) Bureți-de-fag (Dryodon erinaceus).

păstrăv2, ~ă [At: GLOSAR REG. / V: ~ravi, pâstrav / Pl: ~i, ~e / E: cf păstrăv2] 1 a (Buc) Pestriț la culoare. 2 sm (Buc) Piatră pestriță din care se confecționează cutea Si: (reg) prundar. 3 smp (Trs; îf păstravi) Pistrui pe față.

PẮSTRĂV, păstrăvi, s. m. 1. Pește de apă dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre și roșii și burta gălbuie, care trăiește în apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasă (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fără picior, în formă de scoică de culoare cenușie-negricioasă, care cresc pe trunchiurile copacilor, producând un putregai alb al lemnului. – Din bg. păstărva.

PẮSTRĂV, păstrăvi, s. m. 1. Pește de apă dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre și roșii și burta gălbuie, care trăiește în apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasă (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fără picior, în formă de scoică de culoare cenușie-negricioasă, care cresc pe trunchiurile copacilor, producând un putregai alb al lemnului. – Din bg. păstărva.

PẮSTRĂV, păstrăvi, s. m. 1. Pește răpitor din familia salmonidelor, nu prea mare, cu corpul îndesat și acoperit cu solzi mici, cu puncte roșii aprinse; trăiește în apele reci și repezi de munte și este apreciat pentru carnea lui gustoasă (Salmo trutta fario). Oarecare mirare și semn de plăcere au arătat oaspeții numai la păstrăvii subțiri ca pumnalele de argint. C. PETRESCU, R. DR. 5. Într-o mînă ținea o botă cu păstrăvi vii, proaspeți și zglobii. ODOBESCU, S. III 212. 2. (Bot.; Mold. și Transilv.) Nume generic dat mai multor specii de ciuperci mari, fără picior sau cu piciorul mic, avînd forma unui evantai cu lamele pe fața inferioară; crește mai ales pe copaci, unele specii fiind comestibile. – Variantă: păstráv s. m.

PẮSTRĂV1 ~i m. Pește dulcicol răpitor, de talie medie, cu corp îngroșat la mijloc și presărat cu puncte negre și roșii, apreciat pentru carnea lui. /<bulg. păstăvra

PẮSTRĂV2 ~i m. Ciupercă comestibilă de forma unei scoici, de culoare cenușie-închisă, care crește pe trunchiuri de copaci. /<bulg. păstăvra

păstrăv m. 1. pește de râuri cu carnea foarte delicată (Salmo fario); 2. ciupercă comestibilă a cării carne albă fragedă are un miros slab și un gust plăcut (Agaricus ostreatus); doar n’am mâncat păstrăvi, doar nu-s nebun! [Serb. PASTRVA, lit. pestriț (după coloarea peștelui și a buretelui)].

pắstrăv m. (bg. pŭstŭrva, sîrb. postrva, rus. pestrúha, păstrăv, d. vsl. pĭstrŭ, pestriț; ung. pisztráng, ngr. péstrova. V. păstrugă, pestriț, pistru, pistruĭ). Un fel de pește mic (salmo fario) care trăĭește în rîurile de munte (V. lostriță și hîrzob). Păstrăv de mare, alabalîc, un fel de pește marin (salmo salar labrax). Nord. Un fel de cĭupercĭ care cresc maĭ ales pe fagĭ și-s dezvoltate toamna și ĭarna (pleurótus [saŭ ’agáricus] ostreátus, merúlius niveus și polýporus cinnabárinus). – Și păstrov (Od. Ps. 253), păstru (Buc.) și păstrăg.

păstravi smp vz păstrăv2

păstrâv sm vz păstrăv1[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz pastrav LauraGellner

păstru1 s [At: PANN. P. V. III, 74/27 / Pl: nct / E: drr păstra] 1 (Îrg) Păstrare (1). 2 (Îrg) Economisire. 3 (Îrg) Cumpătare. 4 (Îlav) Cu ~ Cu măsură. 5 (Îal) Cu economie. 6 (Îal) În mod cumpătat. 7 (Îrg) Persoană sau colectivitate care face să dăinuiască ceva. 8 (Fam) Închisoare.

PẮSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv).

PẮSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv).

PẮSTRAV s. m. v. păstrăv.

PẮSTRU s. m. sg. (Învechit și regional) Păstrător. ◊ Loc. adv. La păstru = la păstrare. Am terminat școala. Am luat certificatul. L-am pus în lacră, la păstru. STANCU, D. 322. Cu păstru = cu măsură, cu cumpătare, cu economie. Omul care știe a trăi cu păstru Paraua o are la galben cap-păstru (=căpăstru). PANN, P. V. III 74.

păstru n. economie: știe a trăi cu păstru PANN. [Abstras din păstrà].

2) pắstru, n., fără pl. (d. a păstra). Rar. Păstrare, economie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pắstrăv s. m., pl. pắstrăvi

păstrăv s. m., pl. păstrăvi

pắstru1 (persoană) (înv., reg.) s. m., art. pắstrul

pắstru2 (păstrare, închisoare) (pop.) s. n., art. pắstrul

păstru (persoană) s. m., art. păstrul

păstru (păstrare, închisoare) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂSTRĂV s. 1. (IHT.; Salmo trutta fario) (reg.) păstran, pătat. 2. (IHT.) păstrăv de mare (Salmo trutta labrax) = (reg.) alabalâc. 3. (BOT.; Pleurotus ostreatus) burete-negru.

PĂSTRĂV s. v. burete-de-nuc.

PĂSTRĂV s. 1. (IHT.; Salmo trutta fario) (reg.) păstran, pătat. 2. (IHT.) păstrăv de mare (Salmo trutta labrax) = (reg.) alabalîc. 3. (BOT.; Pleurotus ostreatus) burete-negru.

PĂSTRĂV-DE-PĂDÚRE s. v. râșcov.

păstrăv-de-pădure s. v. RÎȘCOV.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

păstrăv (-vi), adj.1. Pestriț, plin de pete. – 2. (S. m.) Pește (Salmo fario). – 3. (S. m.) Diferite ciuperci care cresc în trunchiul arborilor (Polyphorus cynnabarinus; Merulius niveus; Pleurotus ostreatus). – Var. păstru. Mr. pestravă. Sl. pĭstrŭ „pătat” (Cihac, II, 253; Conev 42, 53), cf. bg. pestrăva, slov. postrva, sb. pastrva, ceh. pstruch, pol. pstrag, mag. pisztrang, ngr. πέστροφα. Primul sens apare în Trans. de V. și în Basar. (ALR, I, 26); cf. păstrugă, pestriț, pistru.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pắstrăv, -ă, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) pestriț la culoare (ca păstrăvul). 2. (s.m.) piatră pestriță pentru cute; prundar. 3. (s.m. la pl.) pistrui pe față.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PẮSTRĂV (< bg., scr.) s. m. 1. Pește salmonid dulcicol, de 20-40 cm lungime, cu spatele verde-măsliniu, presărat cu pete negre și roșii, și cu burta gălbuie; gura este mare, cu dinți puternici (Salmo trutta fario). Are carnea gustoasă. Trăiește în România, în ape limpezi și reci de munte. Sin. păstrăv de munte, păstrăv indigen.P.-curcubeu sau p. american = pește salmonid de 25-30 cm, cu spatele albăstrui-violet și cu o dungă lată, roz-sidefie în lungul corpului (Salmo gairdneri iredeus). Originar din America de Nord. În România trăiește în crescătorii speciale, dar a fost introdus și în unele ape curgătoare. ◊ P. de lac = pește salmonid de c. 60 cm lungime, cu pete circulare portocalii sau ruginii pe corp (Salmo trutta lacustris). Introdus în România în câteva lacuri de munte. ◊ P. de mare = pește teleostean salmonid marin, de c. 20-30 cm lungime, cu numeroase puncte și pete portocalii pe pe spate și în lungul corpului (Salmo trutta labrax). Rar în Marea Neagră; pătrunde și pe gurile Dunării. ◊ P. fântânel v. fântânel.. 2. Ciupercă comestibilă din familia agariceelor în formă de scoică, cu sau fără picior, de culoare cenușie-negricioasă (Pleurotus ostreatus). Trăiește pe trunchiurile arborilor, producând un putregai alb al lemnului.

Intrare: păstrăv
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstrăv
  • păstrăvul
  • păstrăvu‑
plural
  • păstrăvi
  • păstrăvii
genitiv-dativ singular
  • păstrăv
  • păstrăvului
plural
  • păstrăvi
  • păstrăvilor
vocativ singular
plural
păstravi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păstrăg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păstrâv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păstriv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păstrov
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstru
  • păstrul
  • păstru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • păstru
  • păstrului
plural
vocativ singular
plural
păstrug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păstruv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păstruve
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstrav
  • păstravul
  • păstravu‑
plural
  • păstravi
  • păstravii
genitiv-dativ singular
  • păstrav
  • păstravului
plural
  • păstravi
  • păstravilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)