păríng și paríng m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (lat. panicum, it. panico). Est. Un fel de meĭ care constitue un excelent nutreț cu frunzele cam late și cu florile paniculate ca spicu și încovoĭate în jos, numit și bursoacă, costreĭ, dughie, mohor și meĭ păsăresc (setária itálica saŭ panicum itálicum). – Și părinc (Trans. Bc.), parinc (Trans.), părîng (Munt. CL. 1910, 316), pering (Cov.), perunc (Bc.), perung (Mold. sud). Vechĭ și păninc.

părinc s. m. – Mei. – Var. păring, părîng(ă). Lat. pānĭcum (Philippide, Principii, 17; Pușcariu 1269; Candrea-Dens., 1335; REW 6196), cf. it. panico, fr. panic.

PĂRINC s. m. v. pâring.

părínc, s.m. (bot.) Mei (Panicum miliaceum). ■ (top.) Dealul Părincului (în Rohia). – Lat. panicum „mei” (Scriban, MDA) (> păninc, și prin disimilarea n-n > r-n > părinc, Frățilă).

părinc, s.m. – (bot.) Mei (Panicum miliaceum). ♦ (top.) Dealul Părincului (în Rohia, Lăpuș). „Ne trimite cu gândul la timpurile în care planta respectivă înlocuia porumbul, foarte târziu cunoscut în aceste locuri”. – Lat. panicum „mei” (Scriban; Phillippide, Pușcariu, CDDE, cf. DER; MDA) > păninc, și prin disimilarea n-n > r-n (> părinc) (Frățilă).

părinc, s.m. – (bot.) Mei. Dealul Părincului (în Rohia, Lăpuș). „Ne trimite cu gândul la timpurile în care planta respectivă înlocuia porumbul, foarte târziu cunoscut în aceste locuri”. – Lat. panicum „mei” (Phillippide, Pușcariu, Candrea-Densusianu cf. DER).