părinc, s.m. – (bot.) Mei (Panicum miliaceum). ♦ (top.) Dealul Părincului (în Rohia, Lăpuș). „Ne trimite cu gândul la timpurile în care planta respectivă înlocuia porumbul, foarte târziu cunoscut în aceste locuri”. – Lat. panicum „mei” (Scriban; Phillippide, Pușcariu, CDDE, cf. DER; MDA) > păninc, și prin disimilarea n-n > r-n (> părinc) (Frățilă).