10 definiții pentru părăsire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRĂSÍRE, părăsiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) părăsi și rezultatul ei. 2. Stare a persoanei, a locului etc. părăsit; p. ext. singurătate, izolare. ◊ Loc. adj. și adv. În părăsire = (care este) în stare proastă, în ruină; abandonat, părăsit. – V. părăsi.

PĂRĂSÍRE, părăsiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) părăsi și rezultatul ei. 2. Stare a persoanei, a locului etc. părăsit; p. ext. singurătate, izolare. ◊ Loc. adj. și adv. În părăsire = (care este) în stare proastă, în ruină; abandonat, părăsit. – V. părăsi.

PĂRĂSÍRE s. f. 1. Acțiunea de a părăsi; lăsare, abandonare. Motivul l-a creat el: părăsirea domiciliului. REBREANU, R. I 232. Pe Abu-Hasan mai mult l-a mîhnit părăsirea din partea prietenilor decît îl încîntase mai înainte semnele lor de dragoste. CARAGIALE, P. 121. 2. Starea celui părăsit; p. ext. singurătate, izolare, pustiu. O mare părăsire bătea pe deasupra cîmpiei ca un vînt, și o mare tăcere. DUMITRIU, B. F. 15. ◊ Loc. adv. În părăsire = abandonat, părăsit. Voia să se ducă... la moșia din ținutul Tecuciului rămasă în părăsire. SADOVEANU, M. 178. Pe lîngă Neapol am de știre Că e un cuib între verdeață, Eu l-am văzut în părăsire. MACEDONSKI, O. I 67. De sus, din mănăstire, Unde zac în părăsire, Se văd cîrduri de copile. ALECSANDRI, P. P. 229.

PĂRĂSÍRE f. Stare a celui părăsit. /v. a părăsi

părăsire f. 1. acțiunea de a părăsi: părăsirea studiilor; 2. starea celui părăsit: rămâi în părăsire cu ai tăi străini AL.

părăsíre f. Acțiunea de a părăsi: părăsirea patriiĭ, studiilor, cîmpuluĭ de luptă, vĭețiĭ, uneĭ ideĭ. Starea omuluĭ saŭ lucruluĭ părăsit, uĭtat, ruinat: a rămînea, a zăcea în părăsire. Părăsire de sine, abnegațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

părăsíre s. f., g.-d. art. părăsírii; pl. părăsíri

părăsíre s. f., g.-d. art. părăsírii; pl. părăsíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRĂSÍRE s. 1. v. abandon. 2. v. evacuare. 3. v. paragină.

PĂRĂSIRE s. 1. abandon, abandonare. (~ familiei.) 2. evacuare. (~ unui oraș de către trupele inamice.) 3. paragină, părăginire, sălbăticie. (Parc lăsat în ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PĂRĂSIREA AERONAVEI ansamblul manevrelor executate de un parașutist în vederea lansării cu parașuta sau a personalului navigant (după caz a pasagerilor în caz de pericol iminent. Părăsirea aeronavei diferă de la un tip de aeronavă la altul).

Intrare: părăsire
părăsire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părăsire
  • părăsirea
plural
  • părăsiri
  • părăsirile
genitiv-dativ singular
  • părăsiri
  • părăsirii
plural
  • părăsiri
  • părăsirilor
vocativ singular
plural