22 de definiții pentru pălimar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLIMÁR1, pălimare, s. n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului. 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (Înv.) Întăritură, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foișor. – Et. nec.

PĂLIMÁR1, pălimare, s. n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului. 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (Înv.) Întăritură, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foișor. – Et. nec.

pălimar1 snm [At: BIBLIA (1688) 2471/58 / V: (înv) pal~, pălămar, polemar, pol~, polinar / Pl: ~e, ~i / E: nct] 1 Par1 folosit de obicei ca element de susținere în construcția caselor țărănești. 2 (Spc) Fiecare dintre stâlpii care mărginesc pridvorul sau prispa caselor țărănești, susținând partea corespunzătoare a acoperișului. 3 (Reg) Stâlp de telegraf. 4 (Ban) Țăruș de care se leagă un animal. 5 (Mun; Olt) Cumpănă la fântână. 6 Împrejmuire de scânduri la prispa sau la pridvorul unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc. Vz balustradă, grilaj, parmaclâc. 7 (Înv) Întăritură de scânduri la o cetate. 8 Cerdac. 9 Foișor. 10 Balcon. 11 (Reg) Acoperiș oblic care apără de ploi, de zăpadă etc. treptele de la intrare, la casele țărănești fără pridvor. 12 (Reg) Șopron. 13 (Trs; Mol) Îngrăditură acoperită, lângă strungă, folosită de ciobani când mulg oile. 14 (Reg) Corlată. 15 (Reg) Targă de transportat răniții. 16 (Reg; csc) Paie rezultate de la treierat. 17 (Reg) Cablu întins de-a curmezișul unui râu, de care se ține podul plutitor.

PĂLIMÁR2, pălimare, s. n. 1. Împrejmuire de scînduri la prispa unei case țărănești sau a unei construcții în stil romînesc vechi; partea de scînduri a pridvorului; parmaclîc, balustradă (la un balcon). Se răzimă cu coatele de pălimar și rămase multă vreme așa, cu privirea spre lac. STĂNOIU, C. I. 93. Unele case au pe marginea prispei un pălimar de scînduri, înalt de 50-70 cm. La TDRG. Bătrînii prieteni se așezară pe pălimar. CARAGIALE, S. 83. ♦ Stîlp de pridvor sau de prispă care susține streașină acoperișului. 2. Pridvor, cerdac, foișor. Colivia cu pasărea o puse în pălimarul despre grădină. ISPIRESCU, E. 80. Împăratul... se urcă cu dînșii în pălimarul unui turn ce avea în grădină. id. ib. 211. 3. (Învechit) întăritură, parapet. Cetățuia Brăilei era închisă cu un zid gros și întărit cu pălimare de pari. BĂLCESCU, O. II 59.

PĂLIMÁR3, pălimare, s. n. Funie groasă; odgon, parîmă.

PĂLIMÁR ~e n. 1) Stâlp care sprijină streașina unei case țărănești. 2) Îngrăditură joasă din scânduri făcută la o prispă sau la un cerdac. /Orig. nec.

pălimar n. stâlp, balustradă: se urcă în pălimarul unui turn ISP. [Origină necunoscută].

3) pălimár n., pl. e (cp. cu palimac). Vest. Stîlp de pridvor. Balustradă, parmaclîc (V. calindru). Ceardac. – În est vechĭ și polimar (pop. polimarĭ): și ĭeșind în polimarĭ la curțile domneștĭ, aŭ auzit un glas strigînd (Nec. 2, 181). În Olt. Trans. polimar, maĭ vechĭ polemar, comarnic, adăpost de muls oile la stînă. V. plimb 1 și manicurent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pălimár (stâlp, balustradă, cerdac) s. n., pl. pălimáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂLIMÁR s. 1. v. balustradă. 2. v. pop.

PĂLIMÁR s. v. pripon, țaruș.

PĂLIMAR s. (CONSTR.) 1. balustradă, parapet, parmaclîc, rampă, rezemătoare, mînă curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.) 2. pop, (pop.) popîrțac, (reg.) poponeț. (~ de susținere a unui zid, a unui planșeu etc.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pălimár (pălimáre), s. n.1. Balcon, foișor. – 2. Balustradă, parmalîc. – 3. Balustru. – Var. (înv.) polimar, (Munt.) palimac. Ngr. πολυμερής „multilateral”, din cauza orientării sale în diferite direcții. Forma primitivă, polimar, a fost asimilată cu pălămar „frînghie” și „paracliser”. Sec. XVIII.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pălimár, pălimáre, s.n. (înv. și reg.) 1. par, stâlp. 2. bârnă, grindă, cumpănă (la fântână). 3. țăruș, pripon. 4. împrejmuire de scânduri la prispa sau pridvorul casei țărănești; balustradă, parmaclâc, grilaj. 5. (înv.) întăritură, parapet. 6. cerdac, pridvor, foișor, balcon. 7. (reg.) acoperiș oblic care apără de ploi și zăpadă treptele intrării la o casă. 8. (reg.) șopron. 9. (reg.) îngrăditură la strunga oilor. 10. (reg.) corlată. 11. (reg.) targă. 12. (reg.; cu sens colectiv) paie rezultate de la treierat. 13. (reg.) cablu întins de-a curmezișul râului de care se ține podul plutitor.

Intrare: pălimar
pălimar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălimar
  • pălimarul
  • pălimaru‑
plural
  • pălimare
  • pălimarele
genitiv-dativ singular
  • pălimar
  • pălimarului
plural
  • pălimare
  • pălimarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pălimar

  • 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: balustradă parmalâc / parmaclâc attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se răzimă cu coatele de pălimar și rămase multă vreme așa, cu privirea spre lac. STĂNOIU, C. I. 93.
      surse: DLRLC
    • Unele case au pe marginea prispei un pălimar de scînduri, înalt de 50-70 cm. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Bătrînii prieteni se așezară pe pălimar. CARAGIALE, S. 83.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Colivia cu pasărea o puse în pălimarul despre grădină. ISPIRESCU, E. 80.
      surse: DLRLC
    • Împăratul... se urcă cu dînșii în pălimarul unui turn ce avea în grădină. ISPIRESCU, E. 211.
      surse: DLRLC
  • 4. Funie groasă.
    surse: DLRLC sinonime: odgon parâmă

etimologie: